Cum se formează caracterul la români?
1. Prima poezioară pe care o învăţăm este... "Căţeluş cu părul creţ"...care ne invaţă: "Fură raţa din coteţ / Şi se jură că nu fură..."
2. A doua poezie semnificativă pe care o învăţăm este... "Mioriţa"...care ne învaţă că doi români invidioşi se asociază şi-l omoară pe al treilea, care era cel mai productiv în domeniul lor de activitate ...
3. A treia poezie semnificativă pe care o învăţăm este... "Luceafarul"...care ne învaţă că tînăra româncă de măritat îl aduce pe geniul român în pragul sacrificiului suprem, dar îl preferă pe un viclean băiat din flori şi de pripas ...
Şi atunci, de ce ne mai mirăm de cele ce se întîmplă în ţara asta?
Şi totuşi ... hmmm ... nu e chiar aşa ...
1. Ultimul vers din poezie cu potaia creaţă este "dar l-am prins cu raţa-n gură", deci atît poliţia cît şi opinia publică sînt vigilente, acţionează, nu se lasă păcălite atît de uşor de infractori, fie că au păr creţ, fie că nu.
2. Balada Mioriţa se încheie abrupt, cu finalizarea testamentului oral al ciobanului ortoman. Deoarece balada trebuia transmisă pe cale orală chiar şi către copii (fiind de tipul "Audienţă Generală", nu "Interzis minorilor sub 12 ani"), ea nu mai povesteşte şi despre modul cum ciobanul moldovan i-a măcelărit (preventiv) pe colegii săi invidioşi. Deci, se dovedeşte că invidia nu ajută la nimic, ticăloşii fiind încă o dată pedepsiţi exemplar.
3. Dar Luceafărul? El cum se termină oare? Nu cumva cu un metaforic "Hai sictir, dă-vă dreq de proşti!" adresat printre dinţi de geniul român compatrioţilor săi cei limitaţi? Şi cine avea linie directă cu Ăl Bătrîn? tot geniul, nicidecum cei doi mîrlani. De unde deducem că la noi geniul e mereu răsplătit corespunzător.
Deci, e de bine, ca să zic aşa ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu