Era pe vremuri un banc despre cele 7 minuni din comunism:
1. Toata lumea avea de lucru.
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau..
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.
Punctele 1 şi 2 sînt extrem de interesante – şi reale. Comuniştii băgau pe toată lumea în cîmpul muncii, deşi nu era nevoie. Acelaşi lucru o face şi capitalismul: în continuare nu este nevoie de atît amar de lume în cîmpul muncii, totuşi sînt inventat meserii (chiar bănoase) pentru ca oamenii să fie ţinuţi ocupaţi. Din păcate, spre deosebire de comunism unde acei oameni care frecau mentau NU aveau nevoie de vreo resursă, consumînd doar timp (mai la o bîrfă, mai la un nechezol) şi electricitatea necesară iluminării şi, uneori, încălzirii, în capitalism muncitorii inutili papă o groază de resurse – şi cînd zic resurse mă refer la resurse materiale adevărate, lemn, minereuri, petrol, gaz metan, electricitate la greu, şi aşa mai departe.
Tipii aceştia produc un mare Zero pentru societate, numai că societatea, în mărinimia ei, a decis că în ciuda evidenţei munca lor ar trebui răsplătită. Şi sînt o grămadă ... oameni de HR, de PR, de marketing, adjuncţi, agenţi de teren, şefi şi şefuţi şi băgători de seamă şi ajutori de băgători de seamă, toţi împăunaţi cu titluri pompoase şi cu contribuţii cvasinule la bunul mers al lumii. (În mare parte şi eu sînt unul din ăştia, din păcate :( ...).
Şi mai avea comunismul, cel românesc cel puţin, o mare calitate: vrînd să fie autarhic şi autosuficient, îi punea pe oameni să recicleze o grămadă de chestii (chiar şi hîrtia igienică care trebuia dusă la Nufărul, dacă e să dăm crezare unui alt banc). Dar despre asta, în episodul viitor.
