Tema zilei în şapte rînduri - Despre revolte (2)

Era pe vremuri un banc despre cele 7 minuni din comunism:

1. Toata lumea avea de lucru.
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau..
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Punctele 1 şi 2 sînt extrem de interesante – şi reale. Comuniştii băgau pe toată lumea în cîmpul muncii, deşi nu era nevoie. Acelaşi lucru o face şi capitalismul: în continuare nu este nevoie de atît amar de lume în cîmpul muncii, totuşi sînt inventat meserii (chiar bănoase) pentru ca oamenii să fie ţinuţi ocupaţi. Din păcate, spre deosebire de comunism unde acei oameni care frecau mentau NU aveau nevoie de vreo resursă, consumînd doar timp (mai la o bîrfă, mai la un nechezol) şi electricitatea necesară iluminării şi, uneori, încălzirii, în capitalism muncitorii inutili papă o groază de resurse – şi cînd zic resurse mă refer la resurse materiale adevărate, lemn, minereuri, petrol, gaz metan, electricitate la greu, şi aşa mai departe.

Tipii aceştia produc un mare Zero pentru societate, numai că societatea, în mărinimia ei, a decis că în ciuda evidenţei munca lor ar trebui răsplătită. Şi sînt o grămadă ... oameni de HR, de PR, de marketing, adjuncţi, agenţi de teren, şefi şi şefuţi şi băgători de seamă şi ajutori de băgători de seamă, toţi împăunaţi cu titluri pompoase şi cu contribuţii cvasinule la bunul mers al lumii. (În mare parte şi eu sînt unul din ăştia, din păcate :( ...).

Şi mai avea comunismul, cel românesc cel puţin, o mare calitate: vrînd să fie autarhic şi autosuficient, îi punea pe oameni să recicleze o grămadă de chestii (chiar şi hîrtia igienică care trebuia dusă la Nufărul, dacă e să dăm crezare unui alt banc). Dar despre asta, în episodul viitor.

Tema zilei în şapte rînduri - Despre revolte (1)

Mda, revenind la problemele de esenţă ale tulburărilor de stradă londoneze, ceea ce s-a întîmplat acolo este încă un semn al dizarmoniilor din lumea asta mare. Nu faptul că există săracie (justificată) şi ultrabogăţie (nejustificată în cele mai multe cazuri). Nu lipsa locurilor de muncă într-un capitalism mai mult sau mai puţin sălbatic. Ci faptul că sîntem prea mulţu, prea consumerişti, prea angajaţi în activităţi inutile. Sînt o grămadă de joburi total tîmpite – dar bine plătite – care nu aduc nici un plus societăţii. În schimb, acele meserii „de bază”, legate de agricultură, construcţii, încălzire, care adresează nevoi umane din „core” (nu ştiu cum s-o zic mai bine în româneşte), sînt pe nedrept uitate sau dispreţuite. Se pare însă că în curînd toate muncile superficiale, indirect productive (şi cînd zic asta mă gîndesc la o indirectare de nivel 3-4-5, ceva de genul „eu administrez serverul care conţine baza de date care permite luarea comenzilor şi facturarea pentru produsele de curăţenie care îmi fac casa lună”) vor fi mult restrînse (să vezi atunci şomaj!). Clar, vom trăi vremuri interesante.

Şi, să nu uit: data viitoare o să vă zic de ce comunismul (cel puţin ăsta trăit de noi în România) era mult mai cinstit în această privinţă. Nu că mi-aş dori să revin la ce-a fost ...