Tema zilei în șapte rînduri - Examene

O mare ciudățenie a naturii sînt examenele care conțin exclusiv întrebări cu variante de răspuns - patru variante de obicei. Acest lucru în sine nu este de condamnat, căci standardizează modul de corectură și uneori permite mecanizarea acestuia. (Trecem peste dezumanizarea astfel introdusă în procesul de învățare, deloc tipică relației profesor-învățăcel).

Ceea ce e cu adevărat straniu este modul de comunicare a rezultatelor finale.

Nu a răspunsurilor, ci a rezultatelor. OK, e bine să știu că am obținut 45 de răspunsuri corecte din 60, adică 75%. E OK de asemenea să văd defalcarea pe sub-teme, adică am făcut 35% pe întrebările din sub-tema 1, apoi 90% pe din sub-tema 2 și așa mai departe. Dar nu e OK că nu știu exact care a fost întrebarea, ce am răspuns eu, și care era răspunsul corect. Chestia asta se cheamă feed-back și are rolul ei extrem de important în învățare. Dar ea lipsește cu desăvîrșire în această epocă a automatizării. Ni se spune clar în față: "Nu contează ce și cît știi, nu contează dacă ești varză la o serie de capitole, contează doar dacă din punct de vedere statistic te încadrezi în grupul care trebuie."

Urît.

Tema zilei în șapte rînduri - Pîineria

În limba română au pătruns o droaie de struțocămile. Mă refer la englezisme de genul "aș aprecia dacă ...", "face sens", să schedulizăm", "are atitudine" și alte căcaturi de acest soi, apărute din lenea de a traduce, la fel cum lenea de a traduce din franceză a dus la furculition și fripturition. Dar uite că mai sînt și oameni cu umor, care și-au botezat afacerea "La Pâinerie". cum ar veni, o bulangerie ...

Tema zilei în şapte rînduri - Produsele "defecte din fabrică"

Circula odată o anecdotă cu un manager care se ogfticase pe inginerul tehnolog pentru că unul din subansamblele produsului era garantat să reziste 99 de ani, sau ceva de genul ăsta, în condiţiile în care produsul cu totul era proiectat să nu reziste mai mult de un an sau maxim doi. Trist este că anecdota a devenit tristă realitate, în care defectele sînt introduse în mod conştient în produsele finite, pentru a le face să crapă într-un interval de timp rezonabil, astfel încît producătorul să vîndă un nou produs aceluiaşi client. Măcar chinezii au bunul-simţ (că nu-i pot zice altfel) să pună un ăreţ mic spre insignifiant pe contrafacerile lor. Tot atîta rezistă, dar măcar nu te uşurează de bani într-un mod barbar ...

Tema zilei în șapte rînduri - Politică și concordie

O chestie mai mult sau mai puțin amuzantă din politica românească: un fost sediu de partid cu o denumire din aia pompoasă (Garda revoluției Române) ajuns dărăpănătură - iar partidul probabil că nu mai există de mult, a păpat banii primiți de la stat ca alocație pentru mișcările politice, acu mulți-mulți ani, a înscris poate și o listă cu 2-3 candidați la scrutinul de alegeri electorale, și apoi s-a autodesființat. Tipic românesc, aș zice ... Remarcați și numele pieței, practic avem și noi în București o Place de la Concorde neaoșă.

Tema zilei în șapte rînduri - Wikileaks de România

Tot scandalul ăsta cu Wikileaks de România - mai mult un pseudoscandal -, dincolo de faptul că arată cine cu cine ține și care al cui om este, nu face decît să demonstreze cît de împuțiți sînt politicienii, ziariștii, afaceriștii și așa-zișii formatori de opinie de la noi. Indiferent de sex și orientare politică, fiecare se repede să pupe un papuc sau să lingă un cur. Benevol. Fără să aștepte practic nimic în schimb, decît așa, cu un colț al minții ... "Doamne, de m-ar ține minte omul ăsta a cărui clanță o lustruiesc ... să ajung și eu în fruntea bucatelor ...". Bine, asta e problemă veche la șefimea românească, indiferent de nivelul ei; dar tot pute a scîrboșenie cumplită.

Tema zilei în şapte rînduri - Reciclare

Există în zilele noastre o preocupare - foarte sănătoasă dealtfel - pentru recuperare, reciclare, refolosire. (Vă mai amintiţi, cred, de cei trei R de pe vremea lui nea Nicu). Dar înainte de a recicla, nu ar fi oare mai cu cap să nu risipim? Să luăm exemplul paharelor de plastic care vin "la pachet" cu distribuitoarele de apă. Pînă acum n-am văzut decît pahare cilindrice, dar mai nou văd că apar pe piaţă şi pahare conice. Chipurile, omul, după ce bea apă, să nu carecumva să fie tentat să-l refolosească, ci să-l arunce imediat la coş. Şi uite aşa apare în ecuaţie al patrulea R - Risipa.