Ilevu Nelu ăn escursie

===========================================
În Excursie
===========================================

Az am fost iar în escurxie la țară cu clasa la Valeaseacă care întîi nia lăsat în pană otobusu la Valeaudă și tanti tovarășa doamna a noastră a zis că să ne oprim darcului aici că șașa a auzit ia că Valeaseacă n-are apă ca Valeaudă. Prima dată am intrat în sediul primarului care ierea la primărie unde nam vezut niciun primar numai un cal care rumega ca o vacă da iel ierea un bou care lam controlat io la cipsu ăla care i la enplantat guvernu cu același nume sub pele și ierea bou. Da mie mi se pare că iera cam nemîncat care am vrut săi dăm salam din sandeviciul mieu șa zis că el nu mănîncă din rudele lui da' cum putea el să fie rudă cu e320 și e414 și cu toți fosfații și glutamații că nam văzut să fie pretin cu vrun derector de conbimat schimnic să înghiță sulfuri dalea să se balige dooșpatru cu șapte?


Porma a plecat calboul șa venit primaru șatunci tanti doamna tovarășa noastră nea zis că șașa nui nicio deferență și nenea primaru sa supărat șa zis că să vă ia dracu pe toți și a vrut să ne pună săl crontolam și pe iel la cips da noi nam putut căl căutam pe djidjel care îl trecuse apele de pîntecăraie și na avut de lucru și sa dus la buda din fundu curții și nu sa mai întors și babasaveta din sat carei a mai tare la ghicit a zis că djidjel o să bîntuie o vreme pacolo, da a zis că no sa aibă halat din ăla albu ca fantomele binecrexcute și că o să fie maroniu că nici spălătoria din comună nu mai funcționește acuma că detergentu la mîncat găinile și lea plăcut tare mult de a și murit din atîta plăcere.

După aia am vizitat animalele în grajd care miam băgat deștele prin sîrmî șia vrut porcu dinăuntru să ma muște noroc că io nam dește de cînd mam jucat bărcuțele cu săndel în butoiu cu sodă acustică șam cîștigat cam făcut valuri cu mîna în butoi și iam scu****at vaporașu. Cîn a văzt asta doamna tovarășa a zis cămi rupe urechile dacă mai chinui animalele da io nam nici urechi decînd mam jucat dea pilorul de avion cu ventilatoru și mi sa părut că calează motoru șam dus ventilatoru la ureche săi simț mai bine ciclu adiabatic și lea tocat mărunt. Da mama nu ma bătut că lea amestecat cu orez șa ieșit nește sarmale pe cinste mai puțin zgîrcioburile dea zis că păcat că nus șopîrlă sămi crească la loc urekile savem carne proaspătă în fiecare săptămînă.


Pe urmă am vizitat locuri estorice care a fost mare bătălie cu turcii în aceste locuri șa dat românii șase-șase șa cîștigat și sa inervat turcii șa zis că haga vă mănîncă nenorociților, la procest cu voi, da izvoarele estorice zice că iereau cam chiori de beți cau putut săi păcălească românii cau dat doișpe-opt-zece-patru că ei vedeau punctele dublu și mai multe zaruri. Da tabla nu ierea măsluită. După aia turcii au băut iar de necaz la cîrciuma din sat care așa a ajuns monoment isteric del vizitează cu sfințenie toți bărbații din sat în fiecare seară și bea de bucurie că ia bătut pe turci.

Porma sa întors djidjel care nu căzuse în budă da alunecase în rîpă și sa nimerit că acolo curgea canalu cu inexprimabile de la conbinatu apicol cu rațe și tot acolo a ajuns că nam mai vrut săl primim în otobus care se reparase și care lam pus să alerge în fața otobusului ca săl motivăm de curgea nădușelile dupre el care a slăbit treizeci de kile pe drumu spre casă. Da el șașa navea mai mult de dooșcinci de kile cu tot cu plombe și mătreață care nici acum nu știm undes alea cinci kile lipsă. Da parcă leam văzut io eri pe sub bancă șo să le adun cu fărașu și i le trimit prin poștă.

(Aici ma întrebat doamna tovarășa ce știu eu despre poștă)

Cînd am ajuns acasă raportez că nu sa mai întîmplat nimic deosebit afară de cea zis nenea șoferu despre benzină da mă jur că nu iam găurit io rezervoru și tot săndel e de vină că sa ferit din calea pietroiului, care termin și io aici conpunerea mia.

===========================================

P.S. Pentru conformitate, mai există și alte povești d-astea vînătorești aici. Eu le-am preluat doar pe cele create de mine; restul îl puteți citi acolo. Enjoy!

Ilevu Nelu la zoo

==================================
Conpunere - ăn vizită la zoio
==================================

Io crecă doamna tovarășa noastră are o pronblemă de ne du-ce mereu în cractivități icstrașkolare care azi de iegzemplu nea chemat și nea liniat șam mers la grădină zoiologică. Da n-oi întîi nam vrut să mergem că nu se golise încă sticla de țuică care o beam în fundu clasei șa zis doamna dațio naibii încoace co golesc io ceacee a și făcut dintrun gît. Că ea voia să să ividințieze în fața furourilor superioare că ce bine ne iducă ea și să mai ia un grad și 100.000 de mii în cifre și litere în plus la salar. Da țuica navea un grad cavea vro șaizeci și lea beut pe toate.

Mie mia plăcut că mergem la zoio că nu văzusem animale decît la aprozaR si măgaru de la tușafloarea care lam pocnit io cu falca în conpita stîngaspate șapoi iam dat un ficaț în conpita dreaptaspate de ma durut sufletu trei zile caveam bube negre pe bărbie și sa ifectat conpita la măgar șa murit în chinuri. Ca-șa iam zis io lu tușa cînd mantrebat dece a murit măgaru șam zis de ifecție și ea a întrebat pormă că dacă ie ifecție de ce pute măgaru a gaz lanpant și mai e și scrum? Ciudat totuși că gazu nu era ifectat cînd lam turnat pe el da poate măciulia de la cribit nu ierea prea curată.

Cîn am ajuns la zoio era dimineață care a vrut doamna tovarășa să ne cunpere bilete da paznicu a zis că nu se poate că dacă ne lasă înauntru sar putea naște confuzii între noi și animale. Atunci mam băgat io șam zis că nu se poate să să nască nimeni că noi neam protejat și io și săndel și gigeta și lizuca cîn am făcut kestia aia, care doamna mia tras un dupac peste bot spre deosebire de gigeta și lizuca care mia tras la coaste. Pormă doamna tovarășa a zis că singuru în dubiu ie IoNeL da așa ie el cu mult păr verde pe față și behăie, plus că transpira acetona. Da paznicu a răspuns că iOnEl e singuru normal deacolo și să nul mai pisăm la cap. Atunci doamna s-a dus in gheretă la iel săi sexplice mai bine cum devine cazu și zic io că ia sexplicat bine de tot că se auzeau răgnete și chiuituri șin-trun sfert de oră a ieșit amîndoi afară care nea dat bilentele instant și 200.000 de sute de mii lu doamna și ia zis că șia greșit vocația.

În rest nam văzut prea multe animale înafară de cînii bagabonți de pe alei că ibernau cu toatele și ierea afară numai leu cu leoaica și se jucau și iei ca oamenii. Da leoaica cam gîfîia cîn sa suit leu pe ia și tovarășa nea zis căi din cauză căi leu greu. Da io știam că nui așa că a zis nenea murgu isărexu că leu greu o să apară peste vrun an doi și se cheamă eurou. Da în ritmu în care se juca familia aia de lei nu crez sapară așa iute.

La eîire am mai stat preț deo țigare cît a mers doamna la paznicu care a zis pormă că săl ia dracu de envățămînt conrupt și copi-i-i-i neghiobi că mai bine ajungea parașută căn juma de oră a făcut mai mulți bani decît suplimentu de liafă pentru gradu ăla nenorocit. Da navea ea stofă de parașută că nu știe să se deschidă bine. Și paznicu se bucura că o să mai treacă doamna pe la el și înfine a renunțat însă nu știu dacă la oaie sau la ouă? grea întrebare. Și data viitoare a zis doamna că o să ne ducă în vizită la un sec-shop să învățăm cei viața care zic io că e o triabă bună deși preferam la un demidulce-shop că sîntem prea mici pentru unu sec.

Înkei aicișa conpunerea asta că mai e puțin pînă la sfîrșitul orei și mă prisează săndel săi arăt cărțile că a plătit sec deși îi zisesem și lui să plătească dulce sau demidulce, da la el nu se pune ca șașa nare gust nici limbă.

Cum miam pitrecut io crăciunu

Un pic de umor cu elevul Nelu, cel mai mare repetent din istoria țării:

======================
Cum miam pitrecut io crăciunu
======================

Tata meu și cu mama mia este niște părinți tare ciudați care cînd se apropie crăciunu tremură pe ei de frică și nu știe unde să mă mai ascundă. Cred io că ie din cauza lu pisica noastră care acu doi ani am branșato la istalația de la brad care a început să lumineze pisica ca licuriciu și zbiera ca mașina de la ponpieri care am putut să fac conparațiia că a venit si iei dupe o oră că luase foc bradu inclusiv apartamentu nostru și tot blocu dimprejur. Că deaia nea dat vecinii în judecată da a zis tata care judecată? că tînpitu ăsta mic nu judecă. Deși io cînd am crontolat mîța ierea de sesc feminin așa că tata trenbuia să zică aia mică nu judecă. Și nici nu era așa mică că ierea ditamai motanu da își făcuse skimbare de secs ...

Așa că anu ăsta am fost cu toata familia mia în vizită la porcu de la tușafloarea care trebuia să-l tăiem dar cu toate acestia ne-am văzut și cu alte animale cum ar fi unkiutase și badeagheorghe carei ciobanu satului și am auzit io ca ie singuru cioban din lume care a esperimentat tioria rilativității. Da asta o să vă zic io mai incolo, că nici acuma nu pricepe lumea cum ie posibel ca brînza de oaie făcută în anu cu rent să fi fost înpuțită încă din secolu o mie nouă sute și nouăzeci. Care io cred că asta ie a mai teribelă dezmonstrație că tinpu ie rilativ.

Cîn a fost cazu să taie peorcu tata a zis că o să adune cei mai de nădejde oamini din sat care dă gata sticla de jumate fără să răsufle. Ceea ce a și făcut înainte să dea năvală în kotschina lu parpanghel c-așai zicea la peorc. Și bunicuguță a dat ordinu de luptă și a zis săl lege pe pork de mîin iș ide picioare și să-l taie mai iute că deja se întunecase de noapte deși acțiunea ierea pre-c-o-nizată pentru dimineață da ce să-i faci că damijana avea fro dooj dă kile. Dehaltfel numa așa se esplică faptu că după doo ore cîn sa sesizat fimeile din sat că ie prea mare liniștea în quocină și nu să mai aud bubuiturile si zberătele din primele zece minute a început ele să chirăie și a dat și ele năvală. Și ia găsit pe toți bărbații legați de mîni și de picioruri care a reieșit pormă că numai bunicuguță e de vina el și cu ordinu lui tînpit că a făcut armata la parașutiști și sa întînplat odată că nu i sa descis parașuta și de atunci numai așa face.

Da vin io și zic cu mintea mea a proastă că oare cine l-a legat pe ultimu din vajnicii porceadori? pesemne kiar parpanghel care am așa o bănuială că s-a civilizat de cind ia pus tușafloarea cablu în coteț și se uită numai la animal planet și a izbutit să scape de animalu din el. Că lam- văzut io după aia pe uliță și ma văzut și iel și mia- zis sărumîna duduie. Da nu sa inșelat foarte tare că tocmai o fugăream pe sora lu gigeta care e și ia de la țară și voiam să mă joc cu ia niște jocuri copilărești care își luase și pilula pentru orice iventualitate. Dar iventualitatea nu sa mai întînplat adică sa întînplat da nu cu mine că am aflat pormă că peste noo luni sorăsa- lu gigeta a născut un mic tronglodit și așa sa dovedit că pilula fusese de nurofen și nici măcar na ținuto conrespunzător între genuchi.

Și uite așa a scăpat peorcu parpanghel de tăiare că sa haiducit și sa dus în pădure deși tușafloarea a pus renconpensă pe capu lui și la dat și la gazetă și anunțuri la radio. Da nu la mai găsit nimenea deatunci. Și atunci de ciudă tușa a cunpărat pe datorie un alt pork care trebuia să fie sacrificat și nu la tăiat că a zis cal ține pină la crăciunu viitor da pînă la urmă na mai rezistat și ca să nul omoare dar să aibă totusi porcării sa dus și ia făcut liposuxie la burtă ca să aiba untură de pork și ia anputat un piceor și uite așa a avut si pulpă si mușkiuleț. Nu mai zic că după o zi la convins că are o grupă de sînje foarte rară si la pus să doneze trei kile de sînje pentru tranxfusie și uite așa am avutără n-oi și sîngerete. Lucru mare domle un peorc așa zvelt binecrescut și cultivat ... care stă tot în khocina lu parpanghel și acuma are și discoveri și nasional jeogravic.

așa că suspomeniții porci a avut o soartă mai bună decît mîța de acu un an da oricum din ia nu puteam scoate cîrnați și caltaboși cel mult niște purici. Da nui nimic că am dibuit io un pisoi în pod la unkiutase și poate îl fac și pe el glob în bradu de iarnă ... da înainte de asta aveți umpik răbdare și o să vă zic cum miam pitrecut io pașetele de anu ăsta.

Ilevu Nelu, vejetarian convins

Filme desenate - bis

Ăsta îmi scăpase.

Filme desenate

Pe un forum oarecare cineva a avut o idee strălucită ... să schițeze fiecare un desen repreyentînd o scenă (cît mai sugestivă) de film. Propunerile mele? Uite-le mai jos. Să nu rîdeți, că nu știu ce-s în stare să fac :D :D ).

E cineva în stare să ghicească?

Derivă

Oare ce să fie în poză? Un velier? o aripioară de rechin rătăcit în Dîmbovița? vreun navomodel? (Nu, un navomodel nu este un fotomodel care își face veacul pe navele de lux :D :D)

Nimic din toate astea.

Este În derivă pe apa sîmbetei ... împreună cu noi toți.

Ai naibii samsungi ...

... sînt tari sud-coreenii ăștia ... "Do not accept if steal is broken"?

Noroc că mai jos au scris corect cuvîntul "seal" - sigiliu.

Dinozaurul de pe bancă

Să mă tai dacă emblema asta de pe spătarul băncilor din diverse parcuri bucureștene seamănă cu un vultur, aqșa cum s-ar cuveni!

Mai degrabă e o cioară - small wonder, ar zice unii - sau cu un păsăroi-șerpălău din neamul pterodactililor, judecînd după creasta din spatele capului, tipică pentru astfel de dinozauri zburători.

Povestea unei bănci (2)

Și, în fine, vine de se leagă în poveste și banca aia pe care o vedeți în poza de acu' 4 sau 5 post-uri.

Treaba s-a petrecut în duminica de după vinerea cu incidentul Altex. Cum povesteam atuncea, treceam prin Herăstrău înspre tîrgul de carte Gaudeamus. Ceață ... ca-n povești; ați văzut doar pozele. Banca stătea și ea liniștită la malul lacului, care actualmente e pe trei sferturi secat, există o fîșie lată de 5-10-15 metri de la țărm unde fundul lacului e perfect vizibil. Exemplificare:

Poza cu banca e făcută pe la două jumate după-masa, pe lumină.

La întoarcere, am trecut prin același loc, doar că era vreo cinci jumate sau șase seara. Locul cu pricina e la rotonda cu fețele părinților fondatori ai U.E. - hai să le zicem așa, deși sună cam americănește. Cînd colo - buf! buf! aud două plesnete înfundate, și un văd un grup de trei tembeli ștergînd-o englezește de-acolo. Tembeli - adică tineri ai zilelor noastre, îndobitociți dracu știe de ce anume: televizor, droguri, vin, jocuri video, activitate de ultrășie fotbalistică ... dracu să-i pieptene!

Mă duc la malul apei ... banca din poză era acum pe fundul lacului, împreună cu o "colegă" nefericită, aflată prin apropiere. Pesemne băieții se plictiseau, și din plicitseală au decis ei că ar fi bine să zvărle băncile în nămolul de la mal.

Cam asta este.

Nu-mi pare rău că i-am urecheat pe șmecherașii ăia din magazin. Se prea poate să NU ajungă ca șmecherașii din Herăstrău. Poate. Eu încă mai sper.

(O să mă întrebați:

1. Unde era poliția, jandarmeria, patrulele călare din parc? Ei bine, patrulele călare ... patrulau, și anume călare, dar la mare distanță de locul faptei, undeva pe la ExpoFlora, unde sînt slabe șanse să aibă probleme - se cheamă instinct de conservare.

2. De ce n-am intervenit eu? Uite de-aia, pentru că mi-am adus aminte de teorema-axiomă de care pomenisem înainte, ăla cu facerea de bine - probabil că aș fi sfîrșit-o și bătut, și cu banii luați, Și anchetat la poliție pentru, nu-i așa, tulburarea liniștii și ordini publice, cum ar veni ...)

În poza de mai sus se vede încă banca, la locul ei, și o siluetă care era a unuia dintre indivizii cu pricina. (Eu de fapt voiam să trag în poză statuia aia - ce-am gîndit și ce-a ieșit!)

Povestea unei bănci (1)

Mda, am întîrziat mai mult de o zi-două cu povestea despre banca aia din Herăstrău. Cred că e un mod de autoprotejare în fața cretinismelor zilnice.

Hai să vedem totuși despre ce era vorba.

Povestea începe într-o vineri seara în magazinul Altex de sus de la Unirea. Îl știi, la etajul trei ... Mai intru din cînd în cînd acolo să mă uit la noutățile din secțiunile de jocuri și filme. (Nu sînt multe, modifocările în stoc sînt lente, dar asta e altă poveste, vorba lui nea R.K.). Cum stăteam io acolo și încercam să decid ce e nou, ce e ieftin și ce e bun - cele trei caracteristici nu se suprapun niciodată - vin vreo patru baieți de 13-14 ani (nu cred că trecuseră de generală) și încep să se joace p-acolo. Îi durea fix în pix de titlurile afișate, ei erau în gașcă și erau cei mai tari. Unul din ei, cel mai tembel, lua și înclina titluri de XBox înspre în față (poziția lor normală este spre în spate) astfel încît să se sprijine doar pe opritoarea de plastic frontală. Nu știu cîți ați văzut modul de expunere al cutiilor de jocuri; poanta era că următorul client avea toate șansele ca doar prin simpla atingere a unei cutii să răstoarne tot rîndul și să trimită pe jos jocurile.

La început m-am făcut că nu văd, în ideea că magazinul are responsabili de raion și firmă de securitate.

Într-adevăr, un bou din ăsta de responsabil stătea placid la capătul raionului și se uita. Placid, firește.

Pînă la urmă, unul din micii bivoli nu s-a uitat oe unde merge și a intrat direct în mine. L-am ajutat și eu, interpunîndu-mă pe traiectorie. Și atunci m-am luat de ei. L-am urecheat la propriu pe tembelul care făcuse aranjamentele alea instabile, tipul a fost receptiv și le-a întors în starea inițială. Ăilalți se cam căcaseră pe ei. Gașcă de rahat, ce să zic ... mai mult cu gura, mai puțin cu fapta.

Există totuși speranță pentru ei, cum ziceam, au fost receptivi.

Ce e trist e că responsabilul ăla - și el un puști la vreo 20-22 de ani - a luat atitudine, Împotriva mea. Că de ce mă iau de bieții copii. Că sînt niște copii.

Ei, Paștele mă-tii! I-am explicat cît mai calm că el, responsabilul, e un simplu dobitoc care nu-și face treaba pentru care e plătit. Că peste puțină vreme va avea o problemă cu rafturile care se vor duce la vale. Dar el o ținea pe-a lui.

A venit și omul cu securitatea magazinului, atras pesemne de zgomot. Atitudine identică. Să-i las în pace pe bieții copii. doar n-au făcut nimic rău, nu-i așa? N-am mai stat să-i explic ce și cum, i-am zis doar că de acum înainte n-au decît să se spele pe cap și să facă ce-or ști cu derbedeii de soiul ăsta care, lăsați de capul lor, or să prindă curaj și o să-și permită tot mai multe, atît la ei în magazin cît și în societate în general. (Și am dovedit practic faptul că pentru a-i opri de pe panta descendant-antisocială e suficientă un pic de fermitate).

I-am mai servit și chestia aia cu Facerea de bine e futere de mumă, teoremă pe care în curînd o să o ridic la rangul de axiomă personală, și apoi am ieșit din Altex. Nu dealta, dar mă așteptam din clipă în clipă să fiu imobilizat de către omul cu securitatea (pe dracu, era și ăla un tinerel de vîrsta a doua intrat bine în a treia, n-avea nici o șansă), pentru tulburarea liniștii publice, molestarea de copii sau poate chiar pedofilie, mai știi?!? În această epocă a drepturilor omului greșit înțelese și prost aplicate, totul e posibil.

Și rezolvarea era atît de simplă .. citeva cuvinte bine simțite, două bice pe spinare și gata! comportamentul nașpa este eradicat. Dar dacă părinții n-au făcut-o la timpul potrivit, cine s-o facă? eu, un străin?

(va urma ...)

Mai multe bloguri depluribus

Tocmai ce am "spart" acest blog în mai multe, fiecare cu tematica lui, ușor de descoperit încă din titlu:

http://depluribus-sport.blogspot.com/

http://depluribus-cititor.blogspot.com/

http://depluribus-videogames.blogspot.com/


Cum ar zice nenea Iancu, "de pluribus, de pluribus, dar s-o știm și noi!" :)

Și se prea poate să mai vină și altele.

Blogul de față va rămîne și el în vigoare, desigur ...

Înainte de tîrgul de carte

Ca să ajung la Pavilionul Expoziției (n-am idee cum se cheamă acuma, pentru mine tot Pavilionul Expoziției se cheamă construcția, tot așa cum mi-e mai simplu să zic Piața Scînteii decît Piața Presei Libere) pornind de la stația de metrou Aviatorilor, drumul cel mai scurt și mai plăcur esteprin parcul Herăstrău.

Însă duminica trecută vremea a fost urîtă, cu o ceață ce se făcea tot mai deasă. (Mărturiile, sub formă de poze).

Banca din imagine are însă un rol special, într-o poveste pe care o s-o spun mîine-poimîine.

Tîrgul de carte Gaudeamus (4)

Foamea de cultură ... tratată cam de sus:

... și foamea pur și simplu ... tratată tot de sus:

Tîrgul de carte Gaudeamus (3)

Lansare de carte "la botul calului":

Oare ce ar fi un tîrg de carte fără oleacă de tărie?

Nu, serios acuma, care naiba este legătura între lectură și vinuri?

Tărgul de carte Gaudeamus (2)

O lansare de carte S.F., cu Ana-Veronica Mircea pe post de orator :), Cristina și Ștefan Ghidoveanu, Michael Hăulică, ostași, boieri, popor, vorba lu' conu Sadoveanu ...