De pluribus

1 Decembrie

2011-12-15T21:56:00.001+02:00

1 decembrie 2011, undeva în România:

Nu e ...

2011-10-26T22:36:00.001+03:00

Auzită azi:

Nu-i ghiveci precum cotletu'
Nici șahist precum atletu'
Nue pasăre ca porcu'
Nici județe ca New-Yorku'.

Și cîtă dreptate are creatorul anonim aici ...

Murături de toamnă

2011-10-23T08:50:00.003+03:00

A venit toamna. Este vremea gogoșarilor la oțet, a castraveților murați, a verzei pusă la putinică sau chiar butoi, pentru cine are butoi.

Dar stai!

Vai, sîntem la oraș! Aici nimeni nu mai pune castraveți, gogoșari sau varză, nimeni nu mai taie sfeclă la borcan și nici nu mai face zacuscă pentru iarnă, nimeni nu-și mai îndeasă căm ările cu cartofi pentru iarnă, nimeni în afară de seria de gospodine aduse la oraș prin anii 50-60 și eventual de unele din fiicele lor care le-au moștenit abilitățile - unele forțat, altele de plăcere.

Noi cumpărăm totul de la supermarket. Și, în ceea ce privește gogoșarii, castraveții și varza, dacă știi de unde să iei, chestiile vîndute de Carrefour, Cora, Mega Image și restul șlehtei sînt chiar OK - bineînțeles la un preț per murătură mai mare decît dacă art fi fost făcute în casă.

Și nici nu e rost de zeamă de varză.

Ăsta e progresul, asta e globalizarea!

Săpunul

2011-09-29T23:48:00.002+03:00

Asta e tare de tot ... ian priviți poza, și mai rîndul ăla care începe cu Silky ... auzi vorbă, "soapless soap" ... săpun fără săpun ... Doamne, ce face marketingul din produsele astea!

Let's fuck them, people!

2011-09-28T20:34:00.003+03:00

S-a terminat și ediția a doua a minunii pe nume Let's do it, Romania! Recunosc că n-am participat nici la prima ediție, cea de anul trecut, deși mă bătea gîndul - spirit civic și așa mai departe. M-a tras înapoi ideea de a face curățenie după ce niște nesimțiți și-au băgat pula și au înălțat munți de gunoaie în mijlocul naturii.

Plus că nu mai am chef de muncă patriotică și voluntară de nici un fel, de nici o culoare.

La ediția asta a doua am preferat să merg la mare pentru ultimele raze văratice de soare și o ultimă scaldă în valurile înspumate și neașteptat de calde pentru finele lui septembrie.

Pe plajă am dat peste una din trupele de comando care strîngea gunoaie în uriașii saci de plastic. Evident, efectul nici nu s-a simțit, mucurile de țigară, cocenii, păhărelele de bere au rămas ascunse în nisip. S-au predat doar PET-urile mari, pungile de plastic, și alte chestii din astea care sar în ochi.

De-aia zic: eu unul o să particip cel mult la un eveniment de genul Let's do them, Romania! Adică o zi în care, dotați cu bice și bîte, să facem echipe de 5-6 oameni și să-i pîndim pe cei care fac mizerie și să mîngîiem un pic cu armele din dotare. M-aș simți mult mai bine decît să fac curat după cine știe ce troglodit burtos care zvîrle gunoaie pe unde apucă. Pe ăștia doar biciul și bîta îi mai educă.

Vorba lordului primar al Londrei dintr-un celebru banc: Ehei, domnu Ceaușescu, șase sute de ani am tot bătut la mîrlanii ăștia pînă au învățat că nu-i voie să calce pe iarbă!

Două atitudini

2011-09-15T09:47:00.001+03:00

Veneam de la piaţă şi mergeam spre casă (asta ca să fie foarte clar răspunsul la măcar două din întrebările alea filozofice Cine sîntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?). Trece pe lîngă mine o ţigancă, vînzătoare de flori, şi mă întreabă: Domnu, nu cumpăraţi flori? Zic: Nu. La care ea: Da’ de ce?

Ce dracu să mai răspunzi la aşa tupeu?

Peste nici 5 minute stăteam în staţie la tramvai şi văd o mămică cu un copilaş de mînă. Ăsta micu se uita cu jind la punga cu kilu meu de struguri. Îl întreb dacă vrea şi el (mă rog, mai mult ca să am acceptul mămicii) şi ăsta începe să bălească. Bag mîna în pungă şi dau să rup o bucată de ciorchine. (Erau ciorchini din ăia mari, doi la kil). La care femeia (asta era româncă, nu ţigancă) zice: Hai domle, dă-i tot ciorchinele, ce dracu te zgîrceşti!

Iarăşi, ce să mai răspunzi la aşa tupeu?

A, da, ar fi un răspuns: Muriţi mă cu toţii, dă-vă dreq de nesimţiţi!

Tema zilei în șapte rînduri - Consumatorul vulnerabil

2011-08-28T08:17:00.004+03:00

Vine onor Guvernul Boc și dă o minunată definiție (într-o recentă OUG destinată protecției celor nevoiași împotriva frigului de la iarnă):

consumator vulnerabil – persoana singură/familia care, din motive economice, de sănătate, vârstă sau de altă natură, nu poate să-şi menţină locuinţa în condiţii adecvate de temperatură, respectiv la cel puţin 21 grade Celsius şi care, pentru aceasta necesită intervenţia din partea autorităţilor administraţiei publice prin măsuri de sprijin.

Cum dracu poți să demonstrezi ceva negativ?!?

Cum va ști autoritatea desemnată să implementeze aceste măsuri că Xulescu Goguță NU e capabil să asigure 21 de grade la el acasă?!?

Eventual el poate arăta că ESTE capabil să asigure 21 de grade.

Am așa o senzație că mulți băjeți dăștepți o să profite de ordonanță și o să arate că în viloaiele lor ei NU AU CUM să asigure 21 de grade în TOATĂ hardughia, profitînd astfel în chip abuziv de măsura luată de guvern.

Tema zilei în şapte rînduri - Mită contra şantaj

2011-08-19T11:09:00.001+03:00

Există o stratagemă de mituire extrem de interesantă în cadrul unor firme româneşti: mituire nedeclarată ca efect al unui şantaj nedeclarat. Mai precis, se dă un angajat al firmei. Acesta poate fi o valoare sau o nonvaloare.

Şi, la un moment dat, angajatul ăsta ameninţă că îşi dă demisie, sau chiar îşi dă efectiv demisia (caz în care cei sau cele de la Resurse Umane nu preiau chiari mediat cererea, mai lasă un timp de reflexie la mijloc).

Acuma, dacă angajatul e o nonvaloare, şi dacă firma se respectă, nu vor exista probleme. El va fi lăsat să plece, eventuale cu urări de Good Riddance, Călătorie Sprîncenată sau Bon Debarras, funcţie de fudulia celui ce face urarea.

Dacă angajatul este o competenţă pe domeniul lui, un „bun al firmei” (asset, zic anglofonii), atunci începe dansul. Firma va veni cu o contraofertă: dacă angajatul se duce la salariu mai mare, firma va plusa şi ea la salariu (chit că cu numai o lună în urmă i-a refuzat o mărire pe motiv de „criză, domle!”). Dacă este nemulţumit că nu are suficiente resurse (adică subordonaţi) la dispoziţie pentru a-şi duce la bun sfîrşit proiectele asignate, brusc firma constată că se pot face angajări, chiar dacă pînă atunci CV-urile candidaţilor erau aruncate direct la coş. Dacă omul e supărat că meritele nu-i sînt recunoscute, fireşte că şefii de pe verticala lui ierarhică vor veni să-i strîngă mîna şi să-i mulţumească pentru efortul depus, şi dacă e cazul va fi promovat, pus pe tabloul de onoare sau în revista firmei.

Întrebarea care trebuie pusă este: de ce atît de tîrziu? De ce angajatul trebuie să recurgă la şantaj (pentru că asta este, şantaj, fie că este dorit sau nedorit) pentru a obţine nişte chestii care se pare că erau acolo, dar nu pentru el?

Dacă angajatul are coloană vertebrală, el va refuza mita şi-şi va vedea de drum. Dacă nu ... se prea poate să constate ulterior că minunatele cîntece de sirenă chiar asta sînt, cîntece de sirenă amăgitoare. Şi-şi va depune demisia şi a doua oară. De data asta definitiv.

Tema zilei în şapte rînduri - Despre revolte (2)

2011-08-18T11:30:00.002+03:00

Era pe vremuri un banc despre cele 7 minuni din comunism:

1. Toata lumea avea de lucru.
2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.
3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.
4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic
5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate.
6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau..
7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Punctele 1 şi 2 sînt extrem de interesante – şi reale. Comuniştii băgau pe toată lumea în cîmpul muncii, deşi nu era nevoie. Acelaşi lucru o face şi capitalismul: în continuare nu este nevoie de atît amar de lume în cîmpul muncii, totuşi sînt inventat meserii (chiar bănoase) pentru ca oamenii să fie ţinuţi ocupaţi. Din păcate, spre deosebire de comunism unde acei oameni care frecau mentau NU aveau nevoie de vreo resursă, consumînd doar timp (mai la o bîrfă, mai la un nechezol) şi electricitatea necesară iluminării şi, uneori, încălzirii, în capitalism muncitorii inutili papă o groază de resurse – şi cînd zic resurse mă refer la resurse materiale adevărate, lemn, minereuri, petrol, gaz metan, electricitate la greu, şi aşa mai departe.

Tipii aceştia produc un mare Zero pentru societate, numai că societatea, în mărinimia ei, a decis că în ciuda evidenţei munca lor ar trebui răsplătită. Şi sînt o grămadă ... oameni de HR, de PR, de marketing, adjuncţi, agenţi de teren, şefi şi şefuţi şi băgători de seamă şi ajutori de băgători de seamă, toţi împăunaţi cu titluri pompoase şi cu contribuţii cvasinule la bunul mers al lumii. (În mare parte şi eu sînt unul din ăştia, din păcate :( ...).

Şi mai avea comunismul, cel românesc cel puţin, o mare calitate: vrînd să fie autarhic şi autosuficient, îi punea pe oameni să recicleze o grămadă de chestii (chiar şi hîrtia igienică care trebuia dusă la Nufărul, dacă e să dăm crezare unui alt banc). Dar despre asta, în episodul viitor.

Tema zilei în şapte rînduri - Despre revolte (1)

2011-08-16T11:02:00.001+03:00

Mda, revenind la problemele de esenţă ale tulburărilor de stradă londoneze, ceea ce s-a întîmplat acolo este încă un semn al dizarmoniilor din lumea asta mare. Nu faptul că există săracie (justificată) şi ultrabogăţie (nejustificată în cele mai multe cazuri). Nu lipsa locurilor de muncă într-un capitalism mai mult sau mai puţin sălbatic. Ci faptul că sîntem prea mulţu, prea consumerişti, prea angajaţi în activităţi inutile. Sînt o grămadă de joburi total tîmpite – dar bine plătite – care nu aduc nici un plus societăţii. În schimb, acele meserii „de bază”, legate de agricultură, construcţii, încălzire, care adresează nevoi umane din „core” (nu ştiu cum s-o zic mai bine în româneşte), sînt pe nedrept uitate sau dispreţuite. Se pare însă că în curînd toate muncile superficiale, indirect productive (şi cînd zic asta mă gîndesc la o indirectare de nivel 3-4-5, ceva de genul „eu administrez serverul care conţine baza de date care permite luarea comenzilor şi facturarea pentru produsele de curăţenie care îmi fac casa lună”) vor fi mult restrînse (să vezi atunci şomaj!). Clar, vom trăi vremuri interesante.

Şi, să nu uit: data viitoare o să vă zic de ce comunismul (cel puţin ăsta trăit de noi în România) era mult mai cinstit în această privinţă. Nu că mi-aş dori să revin la ce-a fost ...

Tema zilei în șapte rînduri - Blogging about England

2011-08-12T22:06:00.004+03:00

England în zilele noastre înseamnă în primul rînd riots - tulburările de stradă din marile orașe englezești. Dar nu despre asta vreau să vorbesc - nu acum, în tot cazul - ci despre comportamentul publicului britanic educat. (folosesc termenii "orașe englezești" respectiv "public britanic" pentru că, așa cum observau scoțienii și galezii, jafurile și violențele se petrec în Anglia istorică, iar comentatorii sînt din toate cele patru entități statale ale Regatului Unit).

Prin forța împrejurărilor, m-am apucat să citesc diverslee articole din The Guardian. Daily Mail sau The telegraph. Articolele ca articolele, sînt mai mult sau mai puțin exagerate sau părtinitoare, dar interesante sînt comentariile publicului larg. Și nu sînt 10-15, ci de ordinul sutelor și miilor. dintre ele foarte, dar foarte puține sînt necivilizate, fiind ca atare șterse de către adminii acelor publicații online. Se folosesc argumente, discuții la obiect, fără atacuri la persoană, eventual niște ironii subțiri, ceva de genul bate-șaua-să-priceapă-iapa ...

Comparați asta cu ceea ce se întîmplă pe forumuri online de sport de la noi, de pildă, gen GSP sau prosport sau onliesport, sau cu înfruntării josnice și violente de pe mărețul hotnews, în care găști de postaci portocalii și roșii se înjură ca la ușa cortului, cu sau fără motiv. D-aia britanicii mai au o șansă, iar la noi ursul e lipsit de apendicele caudal.

Despre întîlniri erotice și spovedanii

2011-07-29T23:30:00.004+03:00

Am ajuns și confident pe teme intime ... vine un amic la mine și zice: "Dom'le, nu mai pot, m-am certat cu prietena / nevasta, m-a tăiat de la porția de sex, trebuie neapărat să mă duc la femei!"

Bravo mă, zic eu în sinea mea, ce-am ajuns! azi-mîine o să le țin și lumînarea! păi du-te bre omule pe site-urile specializate, uită-te la poze, ia niște numere de telefon, sună și vezi ce obții.

Zice: "Da, mă, am făcut-o, dar io sînt mai timid din fire, nici nu știu ce să întreb, mă iau fetele alea la mișto, doar una sau două au fost amabile și m-au încurajat ... "

or fi în pană de clienți, mă gîndeam io

" ... și mai rău este că nici nu-mi vine să mă duc la adresele alea pe care mi le dau ele, chiar dacă-s în cartiere onorabile, cine știe peste ce dau, nici nu le cunosc, mă inhib imediat și nu mai sînt în stare de nimic, o să rîdă de mine și rămîn și nef și cu banii luați ..."

... și poate cu ceva boli, riscul meseriei, vorba aia

"... ce dracu să fac? "

Ăsta o să-mi ceară să vin cu el la dame, ca să capete încredere.

N-a făcut-o, dar după ceva muncă de convingere l-am somat să-și stabilească mîine nu una ci două întîlniri, una mai pe dimineață pe unșpe jumate, și una mai spre seară pe la șapte, cînd se lasă căldura. De încercat o să încerce, și cred că e suficient de montat omul ca să ducă acțiunile la bun sfîrșit.

Dar asta contează mai puțin. contează că omul mi-a dat o idee: să fac un site sau un blog sau ceva în care lumea să-și verse ofurile. Ca la spovedanie. Sau ca la psiholog. Sau chiar ca la dame, unde unii plătesc doar ca să-și verse ofurile, nu pentru sex. (sper ca amicul meu să nu facă parte dintre ăștia). Și, evident, site-ul să fie gratis - bine, nimeni n-o să primească sfaturi, și n-o să le garanteze nimeni îndreptarea, deci e echitabil ...

So, stay tuned.

Turismul estival

2011-07-10T09:44:00.003+03:00

Ce ciudat! a crescut numărul de turiști asiatici care "fac" Valea Prahovei. Acum două săptămîni pe tren erau trei chinezi - două fete și un tip - care se întorceau de la Brașov și s-au dat jos la Ploiești, frecînd iPad-ul cu ideogramele alea indescifrabile (el), dormind (una din ele) și sporovăind (ailaltă). Ieri, tot trei chinezi, care s-au suit în Gara de Nord și s-au dat jos la Sinaia, părînd tot turiști. (au vorbit de m-au amețit în alea două ore de mers). La întoarcere, un cuplu de tineri indieni, după aspect și după vorbire, inclusiv stilul ăla ciudat de a presăra din cînd în cînd în păsăreasca lor expresii întregi în engleză. S-au tras în poză în gara din Sinaia, l-au întrebat pe un tip despre linia unde trage trenul, care e numerotarea vagoanelor ...

Acuma, ori peisajele românești captează atenția străinilor, ori începe o nouă revoluție, apropo de turiștii sovietici din decembrie 1989.

P.S. Tot în Sinaia, undeva sus pe strada Furnica, un autocar cu numere de Croația. Turiștii erau înăuntrul pensiunii, la masă, pesemne. Păi bine mă, voi n-aveți sufificente peisaje beton acolo la voi?

Buftea vs. Hollywood

2011-06-22T22:21:00.004+03:00

"Life Is like a Box of Chocolates... You Never Know What You're Gonna Get!" este o replică binecunoscută a lui Tom Hanks din filmul Forrest Gump (1994). Asta ca să nu zic că-i celebră de-a dreptul. "Viaţa e ca o cutie cu bomboane de ciocolată. Niciodată nu ştii ce te-aşteaptă înăuntru!"

Filmul se bazează pe o carte din 1986 a romancierului Winston Groom. Ecranizearea nu e extraordinar de fidelă, dar nu asta contează.

Dar ce părerea aţi avea dacă v-aş spune că înainte cu zece ani faţă de film şi cu doi ani faţă de carte, un actor român rostea practic aceleaşi cuvinte, dîndu-le acelaşi sens, însă într-un film pur românesc, o comedie plasată în Delta Dunării.

"Viaţa e ca o conservă. Niciodată nu ştii ce-i înăuntru." spunea Octavian Cotescu şezînd pe-o prispă şi meditînd aşa cum numai un pictor boem, beţivan şi filosof (adică respectivul personaj secundar, Joil) ar putea-o face.

Numele peliculei? "Sosesc păsările călătoare"

Anul producţiei? 1984

Unde apare replica? Spre sfîrşitul filmului, cam pe la 1h 30 min de proiecţie.

E uşor de verificat, şi cît se poate de real.

Evident, nu cred că americanii s-au inspirat în vreun fel din sărăcia şi nevoile şi neamul nostru ... dar mai ştii?

Tema zilei în șapte rînduri - Cloud computing (1)

2011-06-07T21:10:00.003+03:00

Cloud computing e un concept vechi de cînd lumea - lumea calculatoarelor. În trecut, doar un mainframe avea suficientă putere de calcul ca să proceseze toate cererile utilizatorilor obișnuiți, făcute prin intermediul unor terminale chioare. (Și cererile acelea erau extreme de serioase, a se citi cereri legate de calcule matematice, de rezistența materialelor, de calculul salariilor ș.a.m.d. - ncii vorba de frivolități de genul Internet browsing, rețele de socializare, instant messengere). Apoi a avut loc revoluția PC, în care fiecare persoană a avut brusc acces la un calculator al lui propriu, cu datele lui proprii stocate pe un hard-disk propriu. Și acum vin niște cetățeni care ne spun că era PC a apus și că ar fi bine ca datele să fie din nou la grămadă, nimic local, totul la comun dacă se poate.

Tema zilei în șapte rînduri - Sfîrșitul lumii

2011-05-22T19:50:00.002+03:00

Hai că s-a mai sfîrșit o dată lumea! cică ieri noapte pe la ceasurile patru. Individul care a proorocit nemaivăzuta minune a făcut un ban cinstit - impozit pe prostie - și pesemne că e pe cale s-o șteargă ca măgarul în ceață, amintindu-mi de unele scene din Mark Twain, cu escroci care vindeau ulei de șarpe atotvindecător, sau se dădeau drept mari artiști ai scenei dar prestau maxim cinci minute apoi fugeau de furia mulțimii, oameni sfinți gata să scoată diavolul (și diversele boli, ca bonus) din om, unde omul era pregătit cu grijă, și așa mai departe. Lumea a evoluat, nărozii au rămas aceiași.

Tema zilei în șapte rînduri - Încălzire și răcire

2011-05-09T21:33:00.002+03:00

Care va să zică, e un frig cumplit pentru luna mai. Gogorița cu încălzirea globală pare să se dezumfle încet dar sigur, laolaltă cu celelalte cretinisme inventate special spre a o sprijini, gen amprenta de carbon, vacile care se băs prea mult și poluează cu metan sărmana atmosferă, și așa mai departe. Hai să fim serioși! Planeta are ritmurile ei, și, deși arderea combustibililor fosili nu înseamnă altceva decît injectarea în organismul planetar a unei energii solare stocate acum cîteva zeci sau sute de milioane de ani, efectul pare a fi prea mic ca să conteze. Aerul polar e la datorie și, pînă să vină cel saharian să-l înlocuiască, o să mai dîrdîim oleacă. În luna mai ...

Tema zilei în șapte rînduri - Examene

2011-04-20T20:59:00.003+03:00

O mare ciudățenie a naturii sînt examenele care conțin exclusiv întrebări cu variante de răspuns - patru variante de obicei. Acest lucru în sine nu este de condamnat, căci standardizează modul de corectură și uneori permite mecanizarea acestuia. (Trecem peste dezumanizarea astfel introdusă în procesul de învățare, deloc tipică relației profesor-învățăcel).

Ceea ce e cu adevărat straniu este modul de comunicare a rezultatelor finale.

Nu a răspunsurilor, ci a rezultatelor. OK, e bine să știu că am obținut 45 de răspunsuri corecte din 60, adică 75%. E OK de asemenea să văd defalcarea pe sub-teme, adică am făcut 35% pe întrebările din sub-tema 1, apoi 90% pe din sub-tema 2 și așa mai departe. Dar nu e OK că nu știu exact care a fost întrebarea, ce am răspuns eu, și care era răspunsul corect. Chestia asta se cheamă feed-back și are rolul ei extrem de important în învățare. Dar ea lipsește cu desăvîrșire în această epocă a automatizării. Ni se spune clar în față: "Nu contează ce și cît știi, nu contează dacă ești varză la o serie de capitole, contează doar dacă din punct de vedere statistic te încadrezi în grupul care trebuie."

Urît.

Tema zilei în șapte rînduri - Pîineria

2011-04-10T21:53:00.003+03:00

În limba română au pătruns o droaie de struțocămile. Mă refer la englezisme de genul "aș aprecia dacă ...", "face sens", să schedulizăm", "are atitudine" și alte căcaturi de acest soi, apărute din lenea de a traduce, la fel cum lenea de a traduce din franceză a dus la furculition și fripturition. Dar uite că mai sînt și oameni cu umor, care și-au botezat afacerea "La Pâinerie". cum ar veni, o bulangerie ...

Tema zilei în şapte rînduri - Produsele "defecte din fabrică"

2011-04-09T21:46:00.003+03:00

Circula odată o anecdotă cu un manager care se ogfticase pe inginerul tehnolog pentru că unul din subansamblele produsului era garantat să reziste 99 de ani, sau ceva de genul ăsta, în condiţiile în care produsul cu totul era proiectat să nu reziste mai mult de un an sau maxim doi. Trist este că anecdota a devenit tristă realitate, în care defectele sînt introduse în mod conştient în produsele finite, pentru a le face să crapă într-un interval de timp rezonabil, astfel încît producătorul să vîndă un nou produs aceluiaşi client. Măcar chinezii au bunul-simţ (că nu-i pot zice altfel) să pună un ăreţ mic spre insignifiant pe contrafacerile lor. Tot atîta rezistă, dar măcar nu te uşurează de bani într-un mod barbar ...

Tema zilei în șapte rînduri - Politică și concordie

2011-04-05T19:35:00.003+03:00

O chestie mai mult sau mai puțin amuzantă din politica românească: un fost sediu de partid cu o denumire din aia pompoasă (Garda revoluției Române) ajuns dărăpănătură - iar partidul probabil că nu mai există de mult, a păpat banii primiți de la stat ca alocație pentru mișcările politice, acu mulți-mulți ani, a înscris poate și o listă cu 2-3 candidați la scrutinul de alegeri electorale, și apoi s-a autodesființat. Tipic românesc, aș zice ... Remarcați și numele pieței, practic avem și noi în București o Place de la Concorde neaoșă.

Tema zilei în șapte rînduri - Wikileaks de România

2011-04-03T12:49:00.003+03:00

Tot scandalul ăsta cu Wikileaks de România - mai mult un pseudoscandal -, dincolo de faptul că arată cine cu cine ține și care al cui om este, nu face decît să demonstreze cît de împuțiți sînt politicienii, ziariștii, afaceriștii și așa-zișii formatori de opinie de la noi. Indiferent de sex și orientare politică, fiecare se repede să pupe un papuc sau să lingă un cur. Benevol. Fără să aștepte practic nimic în schimb, decît așa, cu un colț al minții ... "Doamne, de m-ar ține minte omul ăsta a cărui clanță o lustruiesc ... să ajung și eu în fruntea bucatelor ...". Bine, asta e problemă veche la șefimea românească, indiferent de nivelul ei; dar tot pute a scîrboșenie cumplită.

Tema zilei în şapte rînduri - Reciclare

2011-04-01T21:19:00.003+03:00

Există în zilele noastre o preocupare - foarte sănătoasă dealtfel - pentru recuperare, reciclare, refolosire. (Vă mai amintiţi, cred, de cei trei R de pe vremea lui nea Nicu). Dar înainte de a recicla, nu ar fi oare mai cu cap să nu risipim? Să luăm exemplul paharelor de plastic care vin "la pachet" cu distribuitoarele de apă. Pînă acum n-am văzut decît pahare cilindrice, dar mai nou văd că apar pe piaţă şi pahare conice. Chipurile, omul, după ce bea apă, să nu carecumva să fie tentat să-l refolosească, ci să-l arunce imediat la coş. Şi uite aşa apare în ecuaţie al patrulea R - Risipa.

Tema zilei în şapte rînduri - Diacritice

2011-03-22T20:20:00.004+02:00

Uite de ce nu-mi place mie să scriu cu Î din A. (Ignoraţi graffiti-urile, nesimţirea tămîne nesimţire, orice-am face.)

Ce vedem noi acolo? Vedem scris FÂNTÂNĂ cu Î din O şi cu Î din E. Aşa a fost la început: Î-urile erau scrise funcţie de litera din cuvîntul latin de origine, o exageraţiune menită să sublinieze caracterul romanic al limbii române. Dar, dacă e să fim scrofuloşi la datorie, aşa ar trebui să procedăm - Î din toate vocalele posibile, nu doar din A şi I. Pînă atunci, eu voi "servi" doar Î din I, că e mai simplu ...

Tema zilei în șapte rînduri - Un derby

2011-03-13T11:55:00.002+02:00

A fost ieri. Se numește Rapid - Dinamo, și nu vreau să vorbesc despre el în sens strict sportiv. Problema e că nu l-am urmărit la televizor, pentru că operatorii mei TV nu au postul cu pricina în grila de programe. Mă întreb cum de reușesc diversele consorții românești să cîștige drepturile de televizare ale Ligii I plătind zeci de milioane de euro, doar pentru a retransmite meciurile pe niște posturi TV de nișă. Oare ce speră? să formeze un public educat care să înșeleagă că un spectacol sportiv trebuie plătit separat (în stil pay-per-view)? Cam greu la noi în România, mai ales din cauza faptului că spectacolul e mai mult în ziare, dezbateri TV și-n știrile de cancan, și mai puțin în teren.

Tema zilei în șapte rînduri - Grupa de potăi

2011-03-06T20:19:00.004+02:00

Parcul Herăstrău este extrem de frumos chiar și iarna, păcat că este locuit, așa după cum se poate vedea în fotografie. Locuitorii sînt cîini vagabonzi, bineînțeles: vreo șapte dintre ei dorm în soarele după amiezii. Alți vreo patru stăteau dincolo de acel tufiș.

Cît de greu ar fi pentru o echipă de hingheri hotărîtă să scoată din joc această haită? Corolar: ce s-ar întîmpla dacă un copil scăpat de sub supraveghere s-ar tot duce pe iarbă și ar fi atacat de acești maidanezi? Păi ce să se întîmple, se prea poate să se lase cu mutilare pe viață și cu căutarea de scuze și pasat de pisică din partea celor responsabili.

Tema zilei în șapte rînduri - Țigănia din București

2011-03-05T22:33:00.004+02:00

Azi sînt șapte rînduri și o poză. Cam așa arată toți stîlpii de iluminat public din București, cu circuitele expuse vederii, pradă intemperiilor. De ce? Pentru că țiganii, această specie umană hoață, fură placa de metal care ar trebui să se afle acolo pentru a o revinde ca fier vechi șla centrele de colectare. (Sper că tribunalul ăla al lor nou înființat să se ocupe și de asemenea delicte: să le pedepsească de exemplu cu tăierea mîinilor). Acestea fiind zise, e oare de mirare că 85% din români nu vor să aibă deloc de-a face cu țiganii?

Tema zilei în şapte rînduri - Cutremurul

2011-03-04T21:10:00.002+02:00

Cam la această oră, în urmă cu 34 de ani, s-a petrecut Cutremurul cel Mare. Pentru o întreagă generaţie acele momente cînd "ne-am plimbat cu patul prin casă" au rămas profund întipărite în subconştient, aşa cum o altă generaţie - de actuali bunici - a fost marcată de cutremurul din 1940. Sîntem foarte sensibili la acele profeţii care spuneau că pînă în 2010 va avea loc un nou cutremur major în zona tectonică Vrancea. Acel cutremur încă nu a avut loc - şi de fiecare dată cînd aud că s-au mai produs acolo cîteva cutremure mici, de 3-4 grade, mă bucur. Încă puţin din tensiunea acumulată în acele falii s-a mai descărcat ...

Tema zilei în şapte rînduri - Libia

2011-03-02T21:00:00.003+02:00

În secolul XIX se vorbea de două entităţi distincte, Cirenaica şi Tripolitania, aflate sub influenţă italiană. Nu colonii, căci italienii n-au avut aşa ceva, nici în Libia, nici în Etiopia şi nici în Somalia, ci regiuni aflate în sfera de influenţă a nou-creatului stat italian. Cele două regiuni s-au unit - sau au fost unificate - sub numele de Libia. Acum libienii vor din nou să se despartă. Treaba asta se cheamă fie război civil, fie război de secesiune, depinde din ce parte priveşti. Şi totuşi mass-media insistă să denumească aceste acţiuni "revoluţie libiană antidictatorială". Cît de corect este să umblăm cu cioara vopsită într-un asemenea hal?

Tema zilei în șapte rînduri - Cine mai are nevoie de UDMR ?

2011-02-27T18:55:00.004+02:00

S-a încheiat congresul UDMR. Atît puterea cît și opoziția s-au întrecut în temenele făcute formațiunii maghiare. Noul lor prezident - Kelemen Hunor - încă mustăcește, dar se pare că înclină să rămînă credincios actualei coaliții. Cică dacă au fost împreună la greu, e musai să fie împreună și la bine. asta o spune premierul Boc, nu Kelemen, și tinde să fie o afirmație ce stîrnește suspiciuni. Oare cu ce au plusat șefii PDL? nu cumva cu promisiunea că vor trece Legea Minorităților prin asumarea răspunderii guvernamentale, sau poate în mod tacit? Și ce dacă nu se poate ... dacă enteresele partidului o cere, se poate!

Ilevu Nelu ăn escursie

2011-01-12T22:11:00.007+02:00

===========================================
În Excursie
===========================================

Az am fost iar în escurxie la țară cu clasa la Valeaseacă care întîi nia lăsat în pană otobusu la Valeaudă și tanti tovarășa doamna a noastră a zis că să ne oprim darcului aici că șașa a auzit ia că Valeaseacă n-are apă ca Valeaudă. Prima dată am intrat în sediul primarului care ierea la primărie unde nam vezut niciun primar numai un cal care rumega ca o vacă da iel ierea un bou care lam controlat io la cipsu ăla care i la enplantat guvernu cu același nume sub pele și ierea bou. Da mie mi se pare că iera cam nemîncat care am vrut săi dăm salam din sandeviciul mieu șa zis că el nu mănîncă din rudele lui da' cum putea el să fie rudă cu e320 și e414 și cu toți fosfații și glutamații că nam văzut să fie pretin cu vrun derector de conbimat schimnic să înghiță sulfuri dalea să se balige dooșpatru cu șapte?

Porma a plecat calboul șa venit primaru șatunci tanti doamna tovarășa noastră nea zis că șașa nui nicio deferență și nenea primaru sa supărat șa zis că să vă ia dracu pe toți și a vrut să ne pună săl crontolam și pe iel la cips da noi nam putut căl căutam pe djidjel care îl trecuse apele de pîntecăraie și na avut de lucru și sa dus la buda din fundu curții și nu sa mai întors și babasaveta din sat carei a mai tare la ghicit a zis că djidjel o să bîntuie o vreme pacolo, da a zis că no sa aibă halat din ăla albu ca fantomele binecrexcute și că o să fie maroniu că nici spălătoria din comună nu mai funcționește acuma că detergentu la mîncat găinile și lea plăcut tare mult de a și murit din atîta plăcere.

După aia am vizitat animalele în grajd care miam băgat deștele prin sîrmî șia vrut porcu dinăuntru să ma muște noroc că io nam dește de cînd mam jucat bărcuțele cu săndel în butoiu cu sodă acustică șam cîștigat cam făcut valuri cu mîna în butoi și iam scu****at vaporașu. Cîn a văzt asta doamna tovarășa a zis cămi rupe urechile dacă mai chinui animalele da io nam nici urechi decînd mam jucat dea pilorul de avion cu ventilatoru și mi sa părut că calează motoru șam dus ventilatoru la ureche săi simț mai bine ciclu adiabatic și lea tocat mărunt. Da mama nu ma bătut că lea amestecat cu orez șa ieșit nește sarmale pe cinste mai puțin zgîrcioburile dea zis că păcat că nus șopîrlă sămi crească la loc urekile savem carne proaspătă în fiecare săptămînă.

Pe urmă am vizitat locuri estorice care a fost mare bătălie cu turcii în aceste locuri șa dat românii șase-șase șa cîștigat și sa inervat turcii șa zis că haga vă mănîncă nenorociților, la procest cu voi, da izvoarele estorice zice că iereau cam chiori de beți cau putut săi păcălească românii cau dat doișpe-opt-zece-patru că ei vedeau punctele dublu și mai multe zaruri. Da tabla nu ierea măsluită. După aia turcii au băut iar de necaz la cîrciuma din sat care așa a ajuns monoment isteric del vizitează cu sfințenie toți bărbații din sat în fiecare seară și bea de bucurie că ia bătut pe turci.

Porma sa întors djidjel care nu căzuse în budă da alunecase în rîpă și sa nimerit că acolo curgea canalu cu inexprimabile de la conbinatu apicol cu rațe și tot acolo a ajuns că nam mai vrut săl primim în otobus care se reparase și care lam pus să alerge în fața otobusului ca săl motivăm de curgea nădușelile dupre el care a slăbit treizeci de kile pe drumu spre casă. Da el șașa navea mai mult de dooșcinci de kile cu tot cu plombe și mătreață care nici acum nu știm undes alea cinci kile lipsă. Da parcă leam văzut io eri pe sub bancă șo să le adun cu fărașu și i le trimit prin poștă.

(Aici ma întrebat doamna tovarășa ce știu eu despre poștă)

Cînd am ajuns acasă raportez că nu sa mai întîmplat nimic deosebit afară de cea zis nenea șoferu despre benzină da mă jur că nu iam găurit io rezervoru și tot săndel e de vină că sa ferit din calea pietroiului, care termin și io aici conpunerea mia.

===========================================

P.S. Pentru conformitate, mai există și alte povești d-astea vînătorești aici. Eu le-am preluat doar pe cele create de mine; restul îl puteți citi acolo. Enjoy!

Ilevu Nelu la zoo

2011-01-08T17:27:00.002+02:00

==================================
Conpunere - ăn vizită la zoio
==================================

Io crecă doamna tovarășa noastră are o pronblemă de ne du-ce mereu în cractivități icstrașkolare care azi de iegzemplu nea chemat și nea liniat șam mers la grădină zoiologică. Da n-oi întîi nam vrut să mergem că nu se golise încă sticla de țuică care o beam în fundu clasei șa zis doamna dațio naibii încoace co golesc io ceacee a și făcut dintrun gît. Că ea voia să să ividințieze în fața furourilor superioare că ce bine ne iducă ea și să mai ia un grad și 100.000 de mii în cifre și litere în plus la salar. Da țuica navea un grad cavea vro șaizeci și lea beut pe toate.

Mie mia plăcut că mergem la zoio că nu văzusem animale decît la aprozaR si măgaru de la tușafloarea care lam pocnit io cu falca în conpita stîngaspate șapoi iam dat un ficaț în conpita dreaptaspate de ma durut sufletu trei zile caveam bube negre pe bărbie și sa ifectat conpita la măgar șa murit în chinuri. Ca-șa iam zis io lu tușa cînd mantrebat dece a murit măgaru șam zis de ifecție și ea a întrebat pormă că dacă ie ifecție de ce pute măgaru a gaz lanpant și mai e și scrum? Ciudat totuși că gazu nu era ifectat cînd lam turnat pe el da poate măciulia de la cribit nu ierea prea curată.

Cîn am ajuns la zoio era dimineață care a vrut doamna tovarășa să ne cunpere bilete da paznicu a zis că nu se poate că dacă ne lasă înauntru sar putea naște confuzii între noi și animale. Atunci mam băgat io șam zis că nu se poate să să nască nimeni că noi neam protejat și io și săndel și gigeta și lizuca cîn am făcut kestia aia, care doamna mia tras un dupac peste bot spre deosebire de gigeta și lizuca care mia tras la coaste. Pormă doamna tovarășa a zis că singuru în dubiu ie IoNeL da așa ie el cu mult păr verde pe față și behăie, plus că transpira acetona. Da paznicu a răspuns că iOnEl e singuru normal deacolo și să nul mai pisăm la cap. Atunci doamna s-a dus in gheretă la iel săi sexplice mai bine cum devine cazu și zic io că ia sexplicat bine de tot că se auzeau răgnete și chiuituri șin-trun sfert de oră a ieșit amîndoi afară care nea dat bilentele instant și 200.000 de sute de mii lu doamna și ia zis că șia greșit vocația.

În rest nam văzut prea multe animale înafară de cînii bagabonți de pe alei că ibernau cu toatele și ierea afară numai leu cu leoaica și se jucau și iei ca oamenii. Da leoaica cam gîfîia cîn sa suit leu pe ia și tovarășa nea zis căi din cauză căi leu greu. Da io știam că nui așa că a zis nenea murgu isărexu că leu greu o să apară peste vrun an doi și se cheamă eurou. Da în ritmu în care se juca familia aia de lei nu crez sapară așa iute.

La eîire am mai stat preț deo țigare cît a mers doamna la paznicu care a zis pormă că săl ia dracu de envățămînt conrupt și copi-i-i-i neghiobi că mai bine ajungea parașută căn juma de oră a făcut mai mulți bani decît suplimentu de liafă pentru gradu ăla nenorocit. Da navea ea stofă de parașută că nu știe să se deschidă bine. Și paznicu se bucura că o să mai treacă doamna pe la el și înfine a renunțat însă nu știu dacă la oaie sau la ouă? grea întrebare. Și data viitoare a zis doamna că o să ne ducă în vizită la un sec-shop să învățăm cei viața care zic io că e o triabă bună deși preferam la un demidulce-shop că sîntem prea mici pentru unu sec.

Înkei aicișa conpunerea asta că mai e puțin pînă la sfîrșitul orei și mă prisează săndel săi arăt cărțile că a plătit sec deși îi zisesem și lui să plătească dulce sau demidulce, da la el nu se pune ca șașa nare gust nici limbă.

Cum miam pitrecut io crăciunu

2011-01-05T22:33:00.006+02:00

Un pic de umor cu elevul Nelu, cel mai mare repetent din istoria țării:

======================
Cum miam pitrecut io crăciunu
======================

Tata meu și cu mama mia este niște părinți tare ciudați care cînd se apropie crăciunu tremură pe ei de frică și nu știe unde să mă mai ascundă. Cred io că ie din cauza lu pisica noastră care acu doi ani am branșato la istalația de la brad care a început să lumineze pisica ca licuriciu și zbiera ca mașina de la ponpieri care am putut să fac conparațiia că a venit si iei dupe o oră că luase foc bradu inclusiv apartamentu nostru și tot blocu dimprejur. Că deaia nea dat vecinii în judecată da a zis tata care judecată? că tînpitu ăsta mic nu judecă. Deși io cînd am crontolat mîța ierea de sesc feminin așa că tata trenbuia să zică aia mică nu judecă. Și nici nu era așa mică că ierea ditamai motanu da își făcuse skimbare de secs ...

Așa că anu ăsta am fost cu toata familia mia în vizită la porcu de la tușafloarea care trebuia să-l tăiem dar cu toate acestia ne-am văzut și cu alte animale cum ar fi unkiutase și badeagheorghe carei ciobanu satului și am auzit io ca ie singuru cioban din lume care a esperimentat tioria rilativității. Da asta o să vă zic io mai incolo, că nici acuma nu pricepe lumea cum ie posibel ca brînza de oaie făcută în anu cu rent să fi fost înpuțită încă din secolu o mie nouă sute și nouăzeci. Care io cred că asta ie a mai teribelă dezmonstrație că tinpu ie rilativ.

Cîn a fost cazu să taie peorcu tata a zis că o să adune cei mai de nădejde oamini din sat care dă gata sticla de jumate fără să răsufle. Ceea ce a și făcut înainte să dea năvală în kotschina lu parpanghel c-așai zicea la peorc. Și bunicuguță a dat ordinu de luptă și a zis săl lege pe pork de mîin iș ide picioare și să-l taie mai iute că deja se întunecase de noapte deși acțiunea ierea pre-c-o-nizată pentru dimineață da ce să-i faci că damijana avea fro dooj dă kile. Dehaltfel numa așa se esplică faptu că după doo ore cîn sa sesizat fimeile din sat că ie prea mare liniștea în quocină și nu să mai aud bubuiturile si zberătele din primele zece minute a început ele să chirăie și a dat și ele năvală. Și ia găsit pe toți bărbații legați de mîni și de picioruri care a reieșit pormă că numai bunicuguță e de vina el și cu ordinu lui tînpit că a făcut armata la parașutiști și sa întînplat odată că nu i sa descis parașuta și de atunci numai așa face.

Da vin io și zic cu mintea mea a proastă că oare cine l-a legat pe ultimu din vajnicii porceadori? pesemne kiar parpanghel care am așa o bănuială că s-a civilizat de cind ia pus tușafloarea cablu în coteț și se uită numai la animal planet și a izbutit să scape de animalu din el. Că lam- văzut io după aia pe uliță și ma văzut și iel și mia- zis sărumîna duduie. Da nu sa inșelat foarte tare că tocmai o fugăream pe sora lu gigeta care e și ia de la țară și voiam să mă joc cu ia niște jocuri copilărești care își luase și pilula pentru orice iventualitate. Dar iventualitatea nu sa mai întînplat adică sa întînplat da nu cu mine că am aflat pormă că peste noo luni sorăsa- lu gigeta a născut un mic tronglodit și așa sa dovedit că pilula fusese de nurofen și nici măcar na ținuto conrespunzător între genuchi.

Și uite așa a scăpat peorcu parpanghel de tăiare că sa haiducit și sa dus în pădure deși tușafloarea a pus renconpensă pe capu lui și la dat și la gazetă și anunțuri la radio. Da nu la mai găsit nimenea deatunci. Și atunci de ciudă tușa a cunpărat pe datorie un alt pork care trebuia să fie sacrificat și nu la tăiat că a zis cal ține pină la crăciunu viitor da pînă la urmă na mai rezistat și ca să nul omoare dar să aibă totusi porcării sa dus și ia făcut liposuxie la burtă ca să aiba untură de pork și ia anputat un piceor și uite așa a avut si pulpă si mușkiuleț. Nu mai zic că după o zi la convins că are o grupă de sînje foarte rară si la pus să doneze trei kile de sînje pentru tranxfusie și uite așa am avutără n-oi și sîngerete. Lucru mare domle un peorc așa zvelt binecrescut și cultivat ... care stă tot în khocina lu parpanghel și acuma are și discoveri și nasional jeogravic.

așa că suspomeniții porci a avut o soartă mai bună decît mîța de acu un an da oricum din ia nu puteam scoate cîrnați și caltaboși cel mult niște purici. Da nui nimic că am dibuit io un pisoi în pod la unkiutase și poate îl fac și pe el glob în bradu de iarnă ... da înainte de asta aveți umpik răbdare și o să vă zic cum miam pitrecut io pașetele de anu ăsta.

Ilevu Nelu, vejetarian convins

Filme desenate - bis

2010-12-22T22:58:00.000+02:00

Ăsta îmi scăpase.

Filme desenate

2010-12-22T22:49:00.004+02:00

Pe un forum oarecare cineva a avut o idee strălucită ... să schițeze fiecare un desen repreyentînd o scenă (cît mai sugestivă) de film. Propunerile mele? Uite-le mai jos. Să nu rîdeți, că nu știu ce-s în stare să fac :D :D ).

E cineva în stare să ghicească?

Derivă

2010-12-18T23:55:00.003+02:00

Oare ce să fie în poză? Un velier? o aripioară de rechin rătăcit în Dîmbovița? vreun navomodel? (Nu, un navomodel nu este un fotomodel care își face veacul pe navele de lux :D :D)

Nimic din toate astea.

Este În derivă pe apa sîmbetei ... împreună cu noi toți.

Ai naibii samsungi ...

2010-12-13T23:29:00.002+02:00

... sînt tari sud-coreenii ăștia ... "Do not accept if steal is broken"?

Noroc că mai jos au scris corect cuvîntul "seal" - sigiliu.

Dinozaurul de pe bancă

2010-12-11T21:13:00.002+02:00

Să mă tai dacă emblema asta de pe spătarul băncilor din diverse parcuri bucureștene seamănă cu un vultur, aqșa cum s-ar cuveni!

Mai degrabă e o cioară - small wonder, ar zice unii - sau cu un păsăroi-șerpălău din neamul pterodactililor, judecînd după creasta din spatele capului, tipică pentru astfel de dinozauri zburători.

Povestea unei bănci (2)

2010-12-06T21:47:00.008+02:00

Și, în fine, vine de se leagă în poveste și banca aia pe care o vedeți în poza de acu' 4 sau 5 post-uri.

Treaba s-a petrecut în duminica de după vinerea cu incidentul Altex. Cum povesteam atuncea, treceam prin Herăstrău înspre tîrgul de carte Gaudeamus. Ceață ... ca-n povești; ați văzut doar pozele. Banca stătea și ea liniștită la malul lacului, care actualmente e pe trei sferturi secat, există o fîșie lată de 5-10-15 metri de la țărm unde fundul lacului e perfect vizibil. Exemplificare:

Poza cu banca e făcută pe la două jumate după-masa, pe lumină.

La întoarcere, am trecut prin același loc, doar că era vreo cinci jumate sau șase seara. Locul cu pricina e la rotonda cu fețele părinților fondatori ai U.E. - hai să le zicem așa, deși sună cam americănește. Cînd colo - buf! buf! aud două plesnete înfundate, și un văd un grup de trei tembeli ștergînd-o englezește de-acolo. Tembeli - adică tineri ai zilelor noastre, îndobitociți dracu știe de ce anume: televizor, droguri, vin, jocuri video, activitate de ultrășie fotbalistică ... dracu să-i pieptene!

Mă duc la malul apei ... banca din poză era acum pe fundul lacului, împreună cu o "colegă" nefericită, aflată prin apropiere. Pesemne băieții se plictiseau, și din plicitseală au decis ei că ar fi bine să zvărle băncile în nămolul de la mal.

Cam asta este.

Nu-mi pare rău că i-am urecheat pe șmecherașii ăia din magazin. Se prea poate să NU ajungă ca șmecherașii din Herăstrău. Poate. Eu încă mai sper.

(O să mă întrebați:

1. Unde era poliția, jandarmeria, patrulele călare din parc? Ei bine, patrulele călare ... patrulau, și anume călare, dar la mare distanță de locul faptei, undeva pe la ExpoFlora, unde sînt slabe șanse să aibă probleme - se cheamă instinct de conservare.

2. De ce n-am intervenit eu? Uite de-aia, pentru că mi-am adus aminte de teorema-axiomă de care pomenisem înainte, ăla cu facerea de bine - probabil că aș fi sfîrșit-o și bătut, și cu banii luați, Și anchetat la poliție pentru, nu-i așa, tulburarea liniștii și ordini publice, cum ar veni ...)

În poza de mai sus se vede încă banca, la locul ei, și o siluetă care era a unuia dintre indivizii cu pricina. (Eu de fapt voiam să trag în poză statuia aia - ce-am gîndit și ce-a ieșit!)

Povestea unei bănci (1)

2010-12-05T11:59:00.004+02:00

Mda, am întîrziat mai mult de o zi-două cu povestea despre banca aia din Herăstrău. Cred că e un mod de autoprotejare în fața cretinismelor zilnice.

Hai să vedem totuși despre ce era vorba.

Povestea începe într-o vineri seara în magazinul Altex de sus de la Unirea. Îl știi, la etajul trei ... Mai intru din cînd în cînd acolo să mă uit la noutățile din secțiunile de jocuri și filme. (Nu sînt multe, modifocările în stoc sînt lente, dar asta e altă poveste, vorba lui nea R.K.). Cum stăteam io acolo și încercam să decid ce e nou, ce e ieftin și ce e bun - cele trei caracteristici nu se suprapun niciodată - vin vreo patru baieți de 13-14 ani (nu cred că trecuseră de generală) și încep să se joace p-acolo. Îi durea fix în pix de titlurile afișate, ei erau în gașcă și erau cei mai tari. Unul din ei, cel mai tembel, lua și înclina titluri de XBox înspre în față (poziția lor normală este spre în spate) astfel încît să se sprijine doar pe opritoarea de plastic frontală. Nu știu cîți ați văzut modul de expunere al cutiilor de jocuri; poanta era că următorul client avea toate șansele ca doar prin simpla atingere a unei cutii să răstoarne tot rîndul și să trimită pe jos jocurile.

La început m-am făcut că nu văd, în ideea că magazinul are responsabili de raion și firmă de securitate.

Într-adevăr, un bou din ăsta de responsabil stătea placid la capătul raionului și se uita. Placid, firește.

Pînă la urmă, unul din micii bivoli nu s-a uitat oe unde merge și a intrat direct în mine. L-am ajutat și eu, interpunîndu-mă pe traiectorie. Și atunci m-am luat de ei. L-am urecheat la propriu pe tembelul care făcuse aranjamentele alea instabile, tipul a fost receptiv și le-a întors în starea inițială. Ăilalți se cam căcaseră pe ei. Gașcă de rahat, ce să zic ... mai mult cu gura, mai puțin cu fapta.

Există totuși speranță pentru ei, cum ziceam, au fost receptivi.

Ce e trist e că responsabilul ăla - și el un puști la vreo 20-22 de ani - a luat atitudine, Împotriva mea. Că de ce mă iau de bieții copii. Că sînt niște copii.

Ei, Paștele mă-tii! I-am explicat cît mai calm că el, responsabilul, e un simplu dobitoc care nu-și face treaba pentru care e plătit. Că peste puțină vreme va avea o problemă cu rafturile care se vor duce la vale. Dar el o ținea pe-a lui.

A venit și omul cu securitatea magazinului, atras pesemne de zgomot. Atitudine identică. Să-i las în pace pe bieții copii. doar n-au făcut nimic rău, nu-i așa? N-am mai stat să-i explic ce și cum, i-am zis doar că de acum înainte n-au decît să se spele pe cap și să facă ce-or ști cu derbedeii de soiul ăsta care, lăsați de capul lor, or să prindă curaj și o să-și permită tot mai multe, atît la ei în magazin cît și în societate în general. (Și am dovedit practic faptul că pentru a-i opri de pe panta descendant-antisocială e suficientă un pic de fermitate).

I-am mai servit și chestia aia cu Facerea de bine e futere de mumă, teoremă pe care în curînd o să o ridic la rangul de axiomă personală, și apoi am ieșit din Altex. Nu dealta, dar mă așteptam din clipă în clipă să fiu imobilizat de către omul cu securitatea (pe dracu, era și ăla un tinerel de vîrsta a doua intrat bine în a treia, n-avea nici o șansă), pentru tulburarea liniștii publice, molestarea de copii sau poate chiar pedofilie, mai știi?!? În această epocă a drepturilor omului greșit înțelese și prost aplicate, totul e posibil.

Și rezolvarea era atît de simplă .. citeva cuvinte bine simțite, două bice pe spinare și gata! comportamentul nașpa este eradicat. Dar dacă părinții n-au făcut-o la timpul potrivit, cine s-o facă? eu, un străin?

(va urma ...)

Mai multe bloguri depluribus

2010-11-28T22:47:00.002+02:00

Tocmai ce am "spart" acest blog în mai multe, fiecare cu tematica lui, ușor de descoperit încă din titlu:

http://depluribus-sport.blogspot.com/

http://depluribus-cititor.blogspot.com/

http://depluribus-videogames.blogspot.com/

Cum ar zice nenea Iancu, "de pluribus, de pluribus, dar s-o știm și noi!" :)

Și se prea poate să mai vină și altele.

Blogul de față va rămîne și el în vigoare, desigur ...

Înainte de tîrgul de carte

2010-11-24T22:46:00.005+02:00

Ca să ajung la Pavilionul Expoziției (n-am idee cum se cheamă acuma, pentru mine tot Pavilionul Expoziției se cheamă construcția, tot așa cum mi-e mai simplu să zic Piața Scînteii decît Piața Presei Libere) pornind de la stația de metrou Aviatorilor, drumul cel mai scurt și mai plăcur esteprin parcul Herăstrău.

Însă duminica trecută vremea a fost urîtă, cu o ceață ce se făcea tot mai deasă. (Mărturiile, sub formă de poze).

Banca din imagine are însă un rol special, într-o poveste pe care o s-o spun mîine-poimîine.

Tîrgul de carte Gaudeamus (4)

2010-11-24T22:39:00.002+02:00

Foamea de cultură ... tratată cam de sus:

... și foamea pur și simplu ... tratată tot de sus:

Tîrgul de carte Gaudeamus (3)

2010-11-24T22:25:00.005+02:00

Lansare de carte "la botul calului":

Oare ce ar fi un tîrg de carte fără oleacă de tărie?

Nu, serios acuma, care naiba este legătura între lectură și vinuri?

Tărgul de carte Gaudeamus (2)

2010-11-23T21:12:00.003+02:00

O lansare de carte S.F., cu Ana-Veronica Mircea pe post de orator :), Cristina și Ștefan Ghidoveanu, Michael Hăulică, ostași, boieri, popor, vorba lu' conu Sadoveanu ...

Tărgul de carte Gaudeamus (1)

2010-11-23T20:48:00.004+02:00

Cîteva impresii video de la tîrgul de carte Gaudeamus încheiat ieri.

Din punctul meu de vedere, el a fost minat de tîrgul de reduceri Kilipirim de la sala Dalles, desfășurat cu o săptămînă înainte.

Ca atare, n-am cumpărat decît o singură carte, și nici aia la preț redus. :)

Peste tot sîntem acasăăăă ... (1)

2010-10-31T22:10:00.007+02:00

Imnul Rapidului în interpretarea diverșilor actori politici (și nu numai):

Premierul Emil Boc: Peste tot sîntem la coasă
Ministrul de Interne Vasile Blaga: Proștii ăștia mă desfid
Ministrul Curismului Elena Udrea: Nu e tipă mai frumoasă
Președintele Traian Băsescu: Ca Elena în partid.

Refren:
Raed Arafat de la SMURD: Rabid, Rabid
Corneliu Vadim Tudor: Luptă dacă ungur ești
Guvernul României: Stupid, stupid
Sorin Ovidiu Vîntu: Haide, hai, să mogulești!

Pentru conformitate, vezi și originalul:

http://www.youtube.com/watch?v=zOFonZssftk

A riddle

2010-10-31T00:03:00.002+03:00

One of the best contemporary writers - who's gonna guess first his name?

Sfîntu Dumitru

2010-10-24T22:57:00.010+03:00

Aceasta este catedrala patriarhală în după-masa și seara zilei de duminică.

N-o să pricep niciodată cum e cu fervoarea religioasă. M-am dus totuși să arunc un ochi la procesiunea de Sf. Dumitru, sus pe Dealul Mitropoliei.

De data asta a fost mai bine organizată. Jandarmii au împărțit credicioșii în serii de cîte două sau trei sute, despărțiți de grilaje mobile - plus vreo zece metri între grupuri, asta așa, pentru orice eventualitate, ca să descurajeze trișatul. (Se practică, chiar și la acest nivel, în care se presupune că toată lumea e familiatizată cu Decalogul).

Ca atare, oamenii au fost neașteptat de liniștiți. Așteptau, suiau pas cu pas dealul, ajungeau la raclă, făceau ce aveau de făcut și coborau liniștiți. (Sau, pentru cei care au ajuns seara, rămîneau sus, la slujba oficiată de înalți ierarhi ai bisericii). Mă rog, nu chiar pas cu pas ... cînd se elibera următorul segment, alergau ca disperații să prindă un loc cît mai în față, partea bună fiind că oricum nu puteau să ajungă mai jos în clasament decît ultimul din grupul lor.

Frapantă era scena pe care era oficiată slujba: exact ca o scenă de concert, ba chiar și cu o scenă mai mică alături, pentru backing vocals. :) Pe la șase jumate seara, cînd m-am întors laq fața locului, slujba începuse deja; dar spectatori erau puțini și răsfirați. Pesemne că or mai fi și alte servicii divine, mai frumoase și mai mărețe, căci de fapt ziua sfîntului protector al Bucureștilor este pe 26 octombrie - adică mîine - iar serbările, procesiunilor și ce-or mai fi, vor dura pînă pe la finele săptămînii.

Toamna mijlocie

2010-10-24T12:41:00.001+03:00

Despre poezii şi depsre formarea caracterului

2010-10-13T23:23:00.004+03:00

Cum se formează caracterul la români?

1. Prima poezioară pe care o învăţăm este... "Căţeluş cu părul creţ"...care ne invaţă: "Fură raţa din coteţ / Şi se jură că nu fură..."

2. A doua poezie semnificativă pe care o învăţăm este... "Mioriţa"...care ne învaţă că doi români invidioşi se asociază şi-l omoară pe al treilea, care era cel mai productiv în domeniul lor de activitate ...

3. A treia poezie semnificativă pe care o învăţăm este... "Luceafarul"...care ne învaţă că tînăra româncă de măritat îl aduce pe geniul român în pragul sacrificiului suprem, dar îl preferă pe un viclean băiat din flori şi de pripas ...

Şi atunci, de ce ne mai mirăm de cele ce se întîmplă în ţara asta?

Şi totuşi ... hmmm ... nu e chiar aşa ...

1. Ultimul vers din poezie cu potaia creaţă este "dar l-am prins cu raţa-n gură", deci atît poliţia cît şi opinia publică sînt vigilente, acţionează, nu se lasă păcălite atît de uşor de infractori, fie că au păr creţ, fie că nu.

2. Balada Mioriţa se încheie abrupt, cu finalizarea testamentului oral al ciobanului ortoman. Deoarece balada trebuia transmisă pe cale orală chiar şi către copii (fiind de tipul "Audienţă Generală", nu "Interzis minorilor sub 12 ani"), ea nu mai povesteşte şi despre modul cum ciobanul moldovan i-a măcelărit (preventiv) pe colegii săi invidioşi. Deci, se dovedeşte că invidia nu ajută la nimic, ticăloşii fiind încă o dată pedepsiţi exemplar.

3. Dar Luceafărul? El cum se termină oare? Nu cumva cu un metaforic "Hai sictir, dă-vă dreq de proşti!" adresat printre dinţi de geniul român compatrioţilor săi cei limitaţi? Şi cine avea linie directă cu Ăl Bătrîn? tot geniul, nicidecum cei doi mîrlani. De unde deducem că la noi geniul e mereu răsplătit corespunzător.

Deci, e de bine, ca să zic aşa ...

Mountain Bikes

2010-09-26T22:00:00.010+03:00

It was a nice Saturday (except for the white clouds of mist trailing on the mountains' slopes) . It was a nice trekking path, Azuga - Gîrbova - Predeal, to be completed on foot in about three hours (except for the muddy part, since it rained all previous week, and the some steep slopes).

So all's well. But ...

It was a mountain bike race yesterday. Therefore, I was walking the path calmly, when suddenly four guys on bikes rushed past me. The fog was dense, as you can see, so they scared the crap out of me -- note that the area is walked freely by bears.

Instead of bears, I was forced to check every minute or so whether some two-wheeled centaur was behind me, ready to throw me out of the narrow path. Well, they usually called for room (the well-known cry "Pîrtieeee!", used mostly in winter sports, but still effective here).

The race was this one: www.mtb-pro.ro .

45 km to go (only 20 for the amateurs), that's something to reckon with! They finished it in about three and a half hours -- that's what the officials claimed when the bikers crossed the finish line.

I captured on photos some of the racers. Click the picture below to look the whole album:

Biciclişti montani :)

Bancuri pur româneşti ...

2010-09-26T10:05:00.003+03:00

... pentru cine cunoaşte:

10. Ce-a fost înainte: oul sau gaina? Mai înainte au fost de toate.

9. Ce-i mai rece şi mai rece decît apa rece? Apa caldă.

8. Cînd a plecat de-acasă, Prunariu i-a lăsat mamei un bilet pe masă: „Am plecat in Cosmos. Vin peste o săptămîna”. Cînd vine, găseşte pe masă un bilet de la maică-sa: „Am plecat dupa brînză. Nu ştiu cînd vin”.

7. Un tip trecea pe strada tinand in mana, cu mare grija, un sul de hartie igienica. Trecatorii il priveau invidiosi, iar unul chiar l-a intrebat: „Nu va suparati, de unde l-ati luat?”, „Acum cateva minute l-am scos de la Nufarul…”

6. La usa unui apartament suna un pusti: „Tanti, ai facut supa?”, „Da, puisor, vrei sa gusti si tu?”, „Nu, multumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”,„Te roaga mama sa ne imprumuti si noua osul”.

5. Din dispozitia lui Ceausescu s-au facut experimentari si incrucisari de meri, pentru a se crea un soi de mar pitic, de numai 50 de cm, pe care sa-l poata culege si “Soimii Patriei”.

4. Ultima dorinta a romanilor privitoare la familia Ceausescu: sa moara Nicolae, iar Elena sa traiasca din meditatii la chimie!

3. De ce a luat comuna Scornicesti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca a crescut cel mai mare bou.

2. De ce n-a luat si comuna Petresti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca anul acesta nu s-a acordat titlul si pentru cea mai mare vaca.

1. Un militian prinde o pereche facand dragoste intr-un boschet. Ii duce la sectie si, de aici, in fata tribunalului. La proces, fata e felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa. Militianul e arestat pentru intrerupere ilegala de sarcina.

The love helmet

2010-09-24T22:33:00.002+03:00

Some more football comments ...

2010-09-24T22:09:00.004+03:00

A bunch of favorites -- that is, Germany, the Netherlands, Italy, England, even Turkey and Sweden -- have maximum of points. Italy especially is obviously struggling to keep up the pace with the other superpowers, they can't forget so easily the shameful behavior in W.C.S.A. 2010 (I mean World Cup South Africa). Even so, they were almost beaten by the Estonians ... I'm eager to see their friendly match against Romania, which is another derailed team.

France is an unpredictable team. They lost home against Belarus but they have beaten away on Bosnia. The so-much-overrated Bosnia. (Bosnia looks now like the so-much-overrated Colombia in World Cup '94).

Other interesting facts:

1. Bulgaria lost away against England and home against Montenegro. Who is Montenegro anyway -- in football, of course?!?

2. World champion Spain has also maximum of points, however they played only one game.

3. Small teams are -- well, small. No one has done anything worth mentioning, except maybe Georgia (a draw in Greece), Belarus (win in France) and the afore=mentioned Montenegro which has also 6 points.

4. The next Eusopean's final tournament may have 24 teams. This is almost half of the 53 teams in UEFA organization. This is plainly stupid. I recall old times when the final tournament comprised only 8 teams out of 32.

One small erroneous step

2010-09-23T20:35:00.004+03:00

Yeah, that's an error alright --

Chocolate (2)

2010-09-15T22:59:00.006+03:00

"What's the matter with the previous images?" you ask me.

Well, it's all about chocolate and chocolate wrappings. The late eighties were hard times for nearly all Romanians, and especially the kids. Everybody knows that, so chocolate bars were a delight for me, in such a way I kept almost every wrapping. This way, I was able to recall the chocolate's taste only by looking at these pieces of paper, since the chocolate bars themseleves were few and far between.

You may recognise some western brands, especially Austrian and West German brands, however the vast majority are from Eastern Europe (Hungary is on top) and China. Romanian chocolate - Kandia, for instance - show also many faces.

Sweet memories, if I may say so - in a way - bitter memories on the other hand.

Chocolate

2010-09-15T00:19:00.003+03:00

Some football comments ...

2010-09-12T19:59:00.011+03:00

OK, let's see:

1. Liechtenstein was leading Scotland 1-0 after the first half. Now that's troublesome - either the Scots are really stupid, or the Lichts became more professional than ever (Frick and Stocklassa are well-known to anyone who has ever played against them: this includes Romanians, of course).

Anyway, Flower of Scotland (remember this? http://www.youtube.com/watch?v=2ZdwLT2LSMk - the biggest a cappella choir in the world) has eventually overcome Ulrich von Liechtenstein of Gelderland (remember A Knight's Tale? - Heath Ledger amd one of his latest movies, not to mention that tournament's point-awarding system which was a delight for a football fan - 3 points for unhorsing or inadvertently killing the foe, 2 points for a CounterStrike-like headshot, 1 point for a chest hit, or something like that).

Steve McManus did that awful job in the last-minutes sequences. Yeah, awful - I would like to see the Lichts securing one well-deserved point.

2. Cyprus is crazy. They didn't care they were playing against the worst best-player in the world - I mean the guy formerly known as CR7, or was it CR9? - so they secured a 4-4 draw. Now, a 0-0 or even an 1-1 draw woudn't have been such a fuss. But 4-4? with Cyprus leading twice in the early stages of the game? and the same Cyprus levelling the score 1 minute before the final whistle?

Simply unbelievable.

And this was the first day (Friday).

The second day (Tuesday) Portugal was beaten fair and square by the Norwegians, which aren't by no means any kind of top-dogs here. So, I'm allowed to say Bye-bye Portugal! won't see you in the final tournament. And this is only fair, since they hammered those poor North-Korean bastards this summer in WC2010 - their unique and only exploit in South Africa, because whi cares about a tasteless 0-0 against Brazil? (who was Brazil anyway?)

To be continued in another post ...

Euro 2012 Qualifiers - Day 2

2010-09-09T21:41:00.001+03:00

September 7

FT	Turkey	3 - 2	Belgium

FT	Austria	2 - 0	Kazakhstan

FT	Germany	6 - 1	Azerbaijan



Euro 2012 - Group B (qualifiers)
	September 7

FT	Russia	0 - 1	Slovakia

FT	Rep. of Macedonia	2 - 2	Armenia

FT	Rep. of Ireland	3 - 1	Andorra



Euro 2012 - Group C (qualifiers)
	September 7

FT	Serbia	1 - 1	Slovenia

FT	Italy	5 - 0	Faroe Islands



Euro 2012 - Group D (qualifiers)
	September 7

FT	Belarus	0 - 0	Romania

FT	Albania	1 - 0	Luxembourg

FT	Bosnia-Herzegovina	0 - 2	France



Euro 2012 - Group E (qualifiers)
	September 7

FT	Sweden	6 - 0	San Marino

FT	Holland	2 - 1	Finland

FT	Hungary	2 - 1	Moldova



Euro 2012 - Group F (qualifiers)
	September 7

FT	Georgia	0 - 0	Israel

FT	Malta	0 - 2	Latvia

FT	Croatia	0 - 0	Greece



Euro 2012 - Group G (qualifiers)
	September 7

FT	Bulgaria	0 - 1	Montenegro

FT	Switzerland	1 - 3	England



Euro 2012 - Group H (qualifiers)
	September 7

FT	Denmark	1 - 0	Iceland

FT	Norway	1 - 0	Portugal



Euro 2012 - Group I (qualifiers)
	September 7

FT	Czech Republic	0 - 1	Lithuania

FT	Scotland	2 - 1	Liechtenstein

Euro 2012 - Day 1

2010-09-06T23:49:00.003+03:00

Let's see what happened Friday in Europe's qualifying matches, and what's the schedule for tomorrow (results are from www.livescore.com, as you may have already understood). We shall see tomorrow's results - and comment them. So, without further ado:

FT	Kazakhstan	0 - 3	Turkey

FT	Belgium	0 - 1	Germany

	September 7

20:00	Turkey	? - ?	Belgium

20:30	Austria	? - ?	Kazakhstan

20:45	Germany	? - ?	Azerbaijan



Euro 2012 - Group B (qualifiers)
	September 3

FT	Armenia	0 - 1	Rep. of Ireland

FT	Andorra	0 - 2	Russia

FT	Slovakia	1 - 0	Rep. of Macedonia

	September 7

17:00	Russia	? - ?	Slovakia

20:00	Rep. of Macedonia	? - ?	Armenia

20:45	Rep. of Ireland	? - ?	Andorra



Euro 2012 - Group C (qualifiers)
	September 3

FT	Faroe Islands	0 - 3	Serbia

FT	Estonia	1 - 2	Italy

FT	Slovenia	0 - 1	Northern Ireland

	September 7

20:30	Serbia	? - ?	Slovenia

20:50	Italy	? - ?	Faroe Islands



Euro 2012 - Group D (qualifiers)
	September 3

FT	Romania	1 - 1	Albania

FT	Luxembourg	0 - 3	Bosnia-Herzegovina

FT	France	0 - 1	Belarus

	September 7

19:30	Belarus	? - ?	Romania

20:15	Albania	? - ?	Luxembourg

21:00	Bosnia-Herzegovina	? - ?	France



Euro 2012 - Group E (qualifiers)
	September 3

FT	Moldova	2 - 0	Finland

FT	Sweden	2 - 0	Hungary

FT	San Marino	0 - 5	Holland

	September 7

20:00	Sweden	? - ?	San Marino

20:30	Holland	? - ?	Finland

20:30	Hungary	? - ?	Moldova



Euro 2012 - Group F (qualifiers)
	September 3

FT	Latvia	0 - 3	Croatia

FT	Greece	1 - 1	Georgia

	September 7

19:00	Georgia	? - ?	Israel

19:30	Malta	? - ?	Latvia

20:30	Croatia	? - ?	Greece



Euro 2012 - Group G (qualifiers)
	September 3

FT	Montenegro	1 - 0	Wales

FT	England	4 - 0	Bulgaria

	September 7

19:30	Bulgaria	? - ?	Montenegro

20:45	Switzerland	? - ?	England



Euro 2012 - Group H (qualifiers)
	September 3

FT	Iceland	1 - 2	Norway

FT	Portugal	4 - 4	Cyprus

	September 7

20:15	Denmark	? - ?	Iceland

20:30	Norway	? - ?	Portugal



Euro 2012 - Group I (qualifiers)
	September 3

FT	Lithuania	0 - 0	Scotland

FT	Liechtenstein	0 - 4	Spain

	September 7

20:15	Czech Republic	? - ?	Lithuania

21:00	Scotland	? - ?	Liechtenstein

Gara noastră mică

2010-09-04T22:44:00.003+03:00

1-1

2010-09-04T22:03:00.003+03:00

Ok, so we lost the first Euro 2012 football qualifiers' game. What a sad moment -

But wait! we didn't lose! we drew the match against the Albanians, 1-1. A draw who looks like a victory, given the terrible playstyle of our national team. Luckily, our goalie denied the Albanians the victory in the very last seconds of the match, otherwise we would gloriously lead the standings - when looking from the bottom to the top.

Good work, guys!

Half the team should go home and think. Think hard. Ask themselves "Who am I?", "Where am I coming from?", "Where do I go?", "Why do I insist playing football?" - you know this kind of questions.

The other half, plus some outsiders, are to be beaten next Tuesday in Minsk, Bielorussia. (The Belarus team just knocked down France yesterday, 1-0 in Paris).

This is a crazy world, anyway.

It's Anglo-Portuguese here ...

2010-09-03T20:29:00.006+03:00

From now on this blog shall be bi-lingual. I'll use - or I may say I'll try to use - both Romanian and English in my posts.

And no, there won't be a translation of the posts already here.

Speaking of multilingualism, let's try some Portuguese first:

http://www.trilulilu.ro/NoMore/e9cf4ad0cb150b

Didn't ever knew this lady can sing like that ...

Orchester Otti Bauer - Whisky pur

2010-08-07T08:27:00.001+03:00

Linişte

2010-06-06T22:42:00.005+03:00

Fotoghicitoare

2010-05-18T21:57:00.000+03:00

Să se afle ce animal e prezent în această poză şi în ce zonă a pozei.

Răspunsul în ediţia viitoare, fără îndoială.

Guvernul României

2010-05-18T21:32:00.000+03:00

Guvernul ... încă puţin şi o să pice, lucrările de consolidare nu prea dau rezultate, se pare.

Let's be PRO!

2010-05-18T21:23:00.000+03:00

Acum vreo zece ani exista emisiunea Ştii şi cîştigi, şi generaţia de atunci s-a numit "Generaţia ProŞtii şi cîştigi".

Acum avem serialul State de România, iar generaţia care îl urmăreşte şi se delectează cu el se va chema "Generaţia ProState de România".

(Nu, n-am uitat de www.e-licitatie.ro ...)

Răsplătirea non-valorii

2010-05-16T20:24:00.000+03:00

În fine, cu-chiu-cu-vai am isprăvit The Yiddish Policemen's Union, şi ceea ce am citit nu mi-a plăcut. Cum spuneam, e un roman S.F. cu tenţă poliţistă plasat într-un univers alternativ în care evreii au fost trimişi să locuiască în Alaska.

Ei bine, dacă îl iau ca pe un roman poliţist, e prost scris: e foarte departe de ceea ce se cheamă roman noir (către care tinde în mod explicit) şi e foarte departe de ceea ce se cheamă roman cu detectivi, în sensul că m-a durut exact în pix cine e criminalul. Dacă îl iau ca pe un roman S.F., iarăşi e prost. Universul ăla alternativ n-are nici un haz, nici o chichiţă care să mă facă să mă gîndesc "cum ar fi fost dacă ...". În principiu, dacă ar fi fost portughezi, români sau ruşi în loc să fie evrei, efectul ar fi fost acelaşi. Mda, desigur, povestea e împănată cu destule cuvinte yiddish, parte din ele în jargon, parte din el inventate, şi se fac unele referiri la obiceirui iudaice, dar în rest ... rămîne cum am stabilit, puteau fi şi români acolo şi tot aia era (de fapt, ]n carte chiar se face referire la România, România culinară ... aţi ghicit, e vorba de varză umplută alias "sarmali" - sînt folosiţi ambii termeni).

În concluzie, nu pierdeţi timpul. Puteţi lejer citi rezumatul de pe wikipedia, şi aţi cîştigat nişte ore şi zile preţioase din viaţa voastră. Sau na, hai că vă zic eu despre ce e vorba: un posibil Mesia este ucis în Alaska pentru ca grupul de evrei habotnici care îl doreau în fruntea lor în noua încercare de re-creare a statului Israel să nu poată duce la bun sfîrşit planul lor. Aceştia încearcă totuşi să-i învrăjbească pe arabii palestinieni, sunniţi vs. şiiţi etx., dar fără cine ştie ce succes. End of story. Doamne-Dumnezeule!

Cum dracu o fi ajuns atît de lăudată această carte, eu nu pot pricepe. Ba, de fapt, pot pricepe: răspunsul se cheamă simplu, "snobism".

e-licitatie.ro

2010-05-12T23:49:00.000+03:00

În aceste vremuri de nesimţire, în care un guvern de căcat şi un preşedinte de aceeaşi culoare politică încearcă să pară cavaleri fără teamă şi fără prihană în luptă cu balaurul crizei, e momentul să mai aruncăm un ochi pe www.e-licitatie.ro , unde cei ce au ochi de văzut şi creier de tras concluzii ... vor fi şocaţi de risipa care se face pe bani publici.

Şi asta e doar risipa care e obligatoriu de declarat; mînăriile adevărate şi furăciunile barosnae se fac pe şest, fireşte.

Revenim cu detalii.

Fluturele

2010-05-10T23:13:00.001+03:00

Fluturele mîncător de calciu (sau siliciu? depinde ce soi de roci sînt alea). Şi nu e singurul ...

Yoda said:

2010-05-04T21:29:00.000+03:00

"May the 4th be with you, young blogger!"

Bine, era un Yoda mai sîsîit, aşa ...

Bancuri auzite pe stradă

2010-05-01T23:28:00.000+03:00

Cică McDonalds a greşit ordinea la noul C.B.O. Ar fi trebuit să fie Bacon - Onion - Chicken, adică B.O.C. ... guvernul B.O.C. ... că tot atîta face, fro 3 lei şi 50, sau cît cucului o fi ...

----------------------

Apropo de concursul ăla "Fii pe stadion în timpul finalei Ligii Campionilor", discutau nişte şugubeţi în metrou:
"Băi, aş putea să organizez şi io un concurs din ăsta ... m-aş umple de bani!"
"Pe dracu ... Păi tu ştii cît costă un bilet pentru finală, şi cît de greu se obţine?!?"
"Păi nu, că în timpul finalei îi duc pe cîştigători ... ia să vedem ... de pildă pe stadionul sportul Studenţesc. că mi se pare că nu-i păzit ..."
"Loool! Păi vezi, că ăştia de la concurenţă au zis clar că îi duce pe oameni pe stadionul din Madrid!"
"A, da? Păi aşa o să fac şi io ... îi duc pe Vicente Calderon, stadionul lui Atletico Madrid, că îl cunosc pe portarul de-acolo, e văru-miu din Bacău ... dacă îl fac parte la cîştig o să le aprindă ..."
"Ce-o să le aprindă, mă? Nocturna?"
"Nu, mă, ţigările, să nu se plictisească bieţii oameni p-acolo."

Sexy, sexy ...

2010-04-27T23:11:00.000+03:00

Aici a ieşit o imagine cu subînţelesuri, apropo de tanti aia din reclamă li de fîntîna asociată, deşi chiar n-am avut nici cea mai mică intenţie în acest sens ...

O crimă ...

2010-04-27T22:41:00.000+03:00

Ai zice că tocmai a fost comisă o crimă, şi apa fîntînilor a căpătat nuanţe roşietice. Evident, nici pomeneală de aşa ceva; s-a mai întîmplat şi acu vreun an - culorile au fost mai multe atunci. Pentru că sînt nişte pigmenţi aruncaţi în apă pentru ca, chipurile, "să dăm mai multă culoare oraşului".

Cum care oraş? Bucureştiul, fireşte. Eu zic totuşi că efectul e cam sinistru.

Uşa către nicăieri

2010-04-25T09:48:00.001+03:00

Chiar aşa. aveţi idee unde duce uşa aia? Într-o realitate paralelă, pesemne, de acolo de unde vin toate găştele şi lebedele alea ...

Ze monstărs

2010-04-24T22:30:00.000+03:00

Dacă te uiţi cu atenţie la lebedele alea negre - mă rog, eu sper că sînt lebede - şi mai ales la gîtul lor, o să-ţi dai foarte bine seama cît de simplu e să truchezi acea faimoasă fotografie (unica de felul ei) care demonstrează "indubitabil" existenţa monstrului din Loch Ness.

Diverse animăluţe semisălbatice

2010-04-24T22:14:00.000+03:00

Se pare că aşa arată acum parcul Bordei, cel care a fost acu un an-doi în mijlocul scandalului de expropriere. Probabil parcul ar fi arătat oricum aşa cum se vede în poze, de ţi-e drag să te plimbi pe-acolo (nu pe biciclete sau pe role, că nu-i voie!), dar dacă tot nu e lege în România, de ce să nu profite un porc precum Costică Costanda ăla şi să tragă un ce profit de pe urma afacerilor cu retrocedarea?!?

Pedalaţi şi fiţi fericiţi

2010-04-21T23:11:00.000+03:00

Roata mare

2010-04-21T22:55:00.000+03:00

Un S.F. poliţist

2010-04-17T22:22:00.000+03:00

Degeaba, nu mă prinde deloc. E vorba de cartea lui Michael Chabon - The Yiddish Policemen's Union. Cartea a primit o serie întreagă de premii, între care şi Nebula Award, considerat maximum maximorum în domeniul S.F.

Şi totuşi, nu mă prinde deloc.

Povestea e plasată într-un univers alternativ în care evreii au emigrat după 1945 în Alaska, regiunea Sitka - m-am uitat pe hărţile online şi Sitka chiar există, şi, pentru cei care ţin minte că Alaska se "scurge" spre sud şi ocupă o bună parte din coasta canadiană, se află în regiunea insulară a respectivei coaste "canadiene". Doar că, în momentul cînd începe acţiunea, mai sînt doar cîteva luni pînă la Reversion (adică retrocedarea zonei către proprietarul de drept, statul american).

Eroii sînt doi detectivi în stilul romanului şi/sau filmului noir (think Raymond Chandler, Şoimul Maltez and so on) care au de investigat o crimă în comunitatea locală, victima fiind un pasionat şahist. De fapt, se pare că intriga se învîrte în jurul şahului tot atît de mult cît şi în jurul suspomenitei retrocedări.

De ce nu mă prinde oare? (Mie îmi plac roamnele "cu detectivi" şi, între anumite limite, şi S.F.-ul). Păi, pentru că e o carte lălăită pînă peste poate. Am citit vreo sută de pagini şi cred că le-aş putea rezuma în trei-patru propoziţii. Restul e umplutură, în stilul cu care deja m-am obişnuit la scriitorii americani contemporani, care, fiind plătiţi la cuvînt (tariful profesionist era parcă de 5 cenţi per cuvînt), lungesc pelteaua cît pot de mult. (No problem, s-au prins şi editorii, şi le cer scriitorilor texte de anumite dimensiuni, ca să ştie şi ei cîţi bani tre' să marce).

Descrierea vieţii şi obiceiurilor evreilor alaskani mă lasă rece, habar n-am cît de realistă este şi nici nu mă face să empatizez cu tipii respectivi. Ca distopie, iaraşi e neinteresantă. Puteau să emigreze şi-n Uganda, că tot aia era. (De fapt, înainte ca evreii să emigreze în masă în Palestina, creind statul Israel, mai fuseseră propuse ca destinaţii posibile pentru crearea unui stat evreu Prusia Orientală, Uganda şi Madagascar - aceasta din urmă e pomenit în treacăt ca posibilă destinaţie post-Alaska).

În sfîrşit, să vedem ce-o mai fi în continuare. Deşi mă-ndoiesc să fie de bine, vorbind din punct de vedere al entertainmentului ...

16 aprilie 1983

2010-04-16T23:56:00.000+03:00

Tocmai discutam de cele 3 jeguri umane de pe tărîmul fotbalului mioritic - am uitat că azi aniversăm o zi importantă din istoria modernă a fotbalului rpmânesc, 27 de ani de la victoria cu 1-0 asupra Italiei prin golul lui Boloni.

Cîţi mai ţin minte ce s-a întîmplat în acei ani ... azi e la modă bălăcăreala şi presa "sportivă" de tot rahatul, căutătoare şi creatoare de scandaluri perfect vandabile către gloata grohăitoare de aşa-zişi suporteri ...

Jigodiile cu tupeu

2010-04-16T22:31:00.000+03:00

Nici o pedeapsă nu poate fi prea mare pentru răul pe care l-au făcut cluburilor şi fotbalului românesc aceste jeguri umane care răspund la numele de Ioan, Victor şi George Becali. Vă aşteptăm în Ghencea, tîrîturilor! În cimitirul Ghencea, acolo unde vă este locul de drept.

Ioan Becali - scuipătorul-şef, mîndru deţinător de plantaţii de cocaină în Columbia - du-te-n MM., jegule!

Victor Becali - aleasă companie întru bişniţăreală cu bilete în faţa cinematografelor - du-te-n MM, jegule!

George Becali - europarlamentarul analfabet, stăpîn de sclavi la Steaua - du-te-n MM, jegule!

Marş d-acia, voi şi cu tot neamul vostru pînă la a zecea spiţă!

Dar ce mă mai enervez eu pentru nişte scursuri ale societăţii cum sînt cei trei machidoni căcănari?!? Ei sînt doar reflexia în public a mizeriei generalizate din societatea noastră capitalistă multilateral dezvoltată ...

Law and Order

2010-04-15T23:28:00.000+03:00

Viteji apărători ai ordinii publice (unul e în alb, unul e în maro, amîndoi dau cică bine cu copita) ...

Să ne liniştim un pic ...

2010-04-11T11:49:00.000+03:00

N-are nici o legătură cu iadul, ba chiar dimpotrivă ... asfinţit pe lac ...

Dante's Inferno (2)

2010-04-11T11:04:00.000+03:00

Ca o corectură necesară - Infernul e prima parte din Divina Comedie a lui Dante. M-a luat şi pe mine valul.

De curiozitate, am citit şi eu rezumatul Infernului de pe wikipedia, undeva p-aci:

http://en.wikipedia.org/wiki/Inferno(Dante)

(La dracu, nu merge să fac copy-paste cu textul unui link aici?!? WTF?!?)

Nu că aş eu foarte convins de acurateţea a ceea ce este postat pe wiki, dar asta e o altă poveste. Cert e că nivelele din joc respectă destul de fidel, atît ca denumire, cît şi ca aspect şi ... nu ştiu cum să-i zic în româneşte? ... ca layout? ceea a descris poetul în cînturile sale. Bineînţeles, cu adăugirile de rigoare în ceea ce priveşte bestiariul.

Ce mi-a rămas în minte e lipsa de dificultate a jocului. Pe nivelul cel mai uşor (da, întotdeauna joc pe nivelul cel mai uşor, pentru că nu sînt un gamer înrăit, vreau doar să mă destind după orele de muncă, şi ce destindere mai bună poate fi decît să căsăpesc cu sabia legiuni întregi de monştri care n-au altă vină decît că s-au spawnat în locul nepotrivit la momentul greşit - şi da, e mult mai mişto să dai cu sabia şi să simţi, barem virtual, cum muşcă din carnea lor - cei care au carne pe ei şi n-au ajuns scheleto-zombi, deşi parcă nu ţin minte să fi avut de-a face cu scheleţi de-a lungul jocului, ci cel mult cu inferi de foc, parcă aşa le zicea, dar şi ep ăştia îi puteam răpune uşor cu o vrajă de gheaţă şi o sabie bine plasată, iar clinchetul vesel al gheţii care se sfărîmă e la fel de reconfortant ca şi pleosc-urile metalului pe carne - deci, cum muşcă din carnea lor, ceea ce a devenit pentru mine o metodă de defulare extrem de potrivită şi incomparabil mai sănătoasă decît bătutul necestei şi certatul copiilor cu cureaua, sau înjurăturile răspîndite darnic prin trafic, care metode văd că proliferează pe zi ce trece prin ţărişoara noastră) ... aşa, deci pe nivelul cel mai uşor luptele pot fi decise lesne doar cu cîteva cruci bine plasate ("crucea" e de fapt long-range attack-ul local, adică Dante foloseşte o cruce de-a Beatricei - dacă nu ştiţi cine e tipa folosiţi cu încredere linkul de la început - care este extrem de sfinţită şi aruncă în jur cu binecuvîntări destructive pentru duşmani) şi apăsarea la infinit a triunghiului sau a pătratului - da, îl joc pe Playstation 3, care este.

Chiar şi lui Lucifer i-am putut da la oase în acest mod. În ciuda faptului că ar trebui să fie îngrozitor şi înspăimîntător, că doar e stăpînul iadului şi tartorul tuturor dracilor, individul nu reuşeşte decît să fie jalnic. Abia aşteptam să se încheie secvenţele cinematice cu discursurile sale mobilizatoare ca să revin la luptă şi să-l mai cotonogesc oleacă - la dracu, m-am prins mult după ce începuse lupta că ăsta e boss-ul final, ceea ce spune multe despre forţa sa (sau despre capacităţile designerului de nivel).

Hai că mă opresc aici, că am ajuns să scriu recursiv, pe niveluri, cu pranateze şi răs-paranteze ...

Dante's Inferno (1)

2010-04-05T22:16:00.000+03:00

Mda, au făcut şi din asta un joc.

"Asta" înseamnă poemul Infernul, scris de Dante Alighieri. Mă rog, reiese şi din titlu, dar uneori face bine să ne reamintim ce şi cum - nu de alta, dar Alice în Ţara Minunilor (da, da, chestia aia după care chipurile s-a făcut super-filmul în 11 dimensiuni şi un I-Max, în cinstea lui nea Depp pălărierul-minune) ajunsese să se cheme American McGee's Alice, şi lumea îl lua pe bietul producător de jocuri pre numele lui McGee drept autorul cărţii. Ce Lewis Carroll, ce Charles Dodgson-matematicianul ...

Mărturisesc că n-am citit cartea. Precum marea majoritate, ştiu doar ceva generalităţi despre Infernul, - e împărţit în cînturi, e scris la persoana întîia, Lasciate'ogni speranza ..., autorul e ghidat în peregrinările sale prin cercurile Infernului de anticul poet Virgiliu, şi altele asemenea. (Mă rog, eu "altele" nu prea mai ştiu, dar na! or fi şi şoareci de bibliotecă pe-aci ...)

(Va urma)

Pitici pe creier

2010-03-13T11:02:00.000+02:00

Astăzi o să vin de la drum lung şi sper să scap de o veche obsesie de-a mea ...

Fotbal la T.V.

2010-03-12T20:23:00.000+02:00

Ce sistem de-a dreptul stupid au televiziunile astea care catadicsesc să transmită meciuri de divizia A! Să putem vedea un amărît de Steaua - Oţelul în direct pe un post cu acoperire naţională - mă rog, pe cît de naţională poate fi Antena 1 - în schimb hai să ne chiombim pe monitorul compului pentru un derby precum CFR Cluj - Dinamo.

Că pînă să pun io DigiSport sau Boom sau cine dracu are opţiunile alelalte, adică non-Steaua, o să mai treacă ceva vreme ...

Deci, o tîmpenie crasă. Enjoy the bloody game, because I definitely won't!

Look who's cooking

2010-03-12T19:52:00.000+02:00

... Cum naiba să nu meargă împreună porumbul şi ciupercile într-o pizza? Hmmm ... şi au băgat pare-mi-se şi ananas p-acolo. Asta-mi aduce aminte de jumatea tristă de ananas din frigider. Şi are o coajă dură de nu se poate. Mă duc s-o lichidez (jumătatea). Sau să-l lichidez (ananasul).

Ca să zic aşa: Uite cine găteşte ...